Sistemul instituțional

V.1. INSTITUTIILE COMUNE

V.1.1. INSTITUTIILE COMUNITATILOR EUROPENE

Asa cum arãtam, obiectivele Comunitãtilor Europene trebuie atinse prin intermediul unor entitãti, numite institutii comunitare. Chiar dacã existã si alte organe menite a dezvolta functii în acest sens, chiar dacã statele membre au si ele obligatii de acest fel, institutiile comunitare sunt cele care au rãspunderea directã.

Aceste institutii sunt:

- Parlamentul European;

- Comisia Europeanã;

- Consiliul;

- Curtea de Justitie;

- Curtea de Conturi.

Codificarea acestei “ordini institutionale” o gãsim în art. 4 TCE, art. 3 TCEEA si art. 7 TCECA.

Mai trebuie reamintit cã vorbim de “institutii comune” având “competente diferite”, în functie de Tratatul (CECO/CECA, CEE, CEEA) în limitele cãrora actioneazã.

O particularitate a institutiilor comunitare este aceea cã membrii lor sunt alesi sau numiti de cãtre statele membre sau corpul electoral al acestora, dar niciodatã de cãtre membrii altei institutii comunitare, ceea ce le garanteazã independenta reciprocã si asigurã mentinerea echilibrului de puteri .

V.1.2. INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

Asa cum institutiile comunitare sunt comune celor trei Comunitãti Europene, aceleasi institutii sunt comune si UE, în sensul cã aceasta nu are un cadru institutional distinct de cel comunitar. Trebuie însã precizat cã, atunci când aceste institutii actioneazã în cadrul TUE, vor adopta mãsurile – “Pozitiile” si “Actiunile Comune” – prevãzute în TUE, dar nu vor adopta actele tipice ale acestor institutii întelese ca si institutii comunitare (Regulamente, Directive etc). Identitatea dintre cadrul institutional al UE si cel comunitar apare consacratã în art. C.1. al TUE unde se semnaleazã cã, “Uniunea va avea un cadru institutional unic care va garanta coeziunea si continuitatea actiunii sale în scopul atingerii obiectivelor acesteia, respectând si dezvoltând acquis-ul comunitar”.

Faptul cã fiecare institutie va actiona, dupã caz, în functie de Tratate, este recunoscut în art. E al TUE unde se aratã cã ,,PE, Consiliul, Comisia, Curtea de Justitie îsi vor exercita competentele în conditiile si scopurile prevãzute în dispozitiile Tratatelor Constitutive ale Comunitãtilor Europene si ale Tratatelor ce le-au modificat cât si în Tratatul Uniunii Europene”. În cazul Consiliului - institutia care si adoptã cu cea mai mare frecventã deciziile rezultate din exercitarea competentelor prevãzute în TUE - acesta si-a modificat denumirea în “Consiliu al Uniunii”. Nici Comisia, nici Curtea de Justitie nu au trecut la denumirea de “Comisie” sau “Curte a Uniunii”, rãmânând la cele anterioare.

V.2. PARLAMENTUL EUROPEAN

V.2.1. PARLAMENTUL EUROPEAN, PARTE A SISTEMULUI INSTITUTIONAL AL COMUNITATILOR EUROPENE

În cele trei Tratate constitutive se menţionează existenţa celor trei Adunări Parlamentare, compoziţia şi funcţionarea acestora (art. 20-25 TCECA, art 137-144 TCE şi art.107-114 TCEEA).

“Convenţia referitoare la unele instituţii comune ale Comunităţilor Europene” (Roma, 25 martie 1957) a stabilit ca, în loc de trei Adunări Parlamentare, să avem una, comună celor trei Comunităţi Europene.

Cum bine ştim, încă se vorbeşte despre “insuficienţa competenţelor PE” sau despre “deficit democratic”. Evident că această problemă se punea, cu atât mai mult, la început, când, prin Tratate, se stabilea ca obiectiv al Adunării Parlamentare doar acela de “a fi consultată de către instituţiile cu competenţă normativă” . Cu toate limitele sale, prin crearea Adunării (Parlamentare) se intuia voinţa redactorilor Tratatelor de a crea “embrionul” a ceea ce putea deveni, în timp, o instituţie asemănătoare parlamentelor naţionale. În fapt, Adunarea Parlamentară comună celor trei organizaţii regionale internaţionale (Comunităţile Europene), era un for de dezbatere în care se întâlneau parlamentari aleşi de către electoratele naţionale şi nu de către corpul electoral al statelor membre în alteritatea de corp electoral al Comuntăţilor .