Științe politice

1. Politica si puterea.

1.1. Autoritatea politică.

Autoritatea politica este modalitatea concreta de manifestare a puterii politice, capacitatea acesteia de a-si impune vointa in societate. In stiinta politica actuala, prin autoritate se intelege “dreptul de a indeplini o actiune, implicit de a face legile, si de a exercita celelalte drepturi atasate functiei guvernamentale”.

In esenta, este vorba despre dreptul si capacitatea guvernantilor de a guverna. Acest fapt se realizeaza in principiu pe doua cai:

a) prin convingere

b) prin constrangere.

Practica social-istorica a demonstrat ca autoritatea politica este cu mult mai mare cand aceasta se realizeaza prin convingere, cand ea se bazeaza pe forta argumentelor. In aceste conditii, autoritatea politica se defineste drept capacitatea de a obtine ascultare in absenta constrangerii. Ea se bazeaza pe consensul majoritații. Autoritatea politica realizata prin convingere este caracteristica societatii democratice.

Autoritatea politica obtinuta prin constrangere are la baza argumentul fortei. De regula ea se afla in minoritate cu societatea, cu interesele majoritatii. Ea este caracteristica societatilor totalitare nedemocratice.

1.2. Noțiunea de putere politică.

Ca urmare a rolului important pe care politicul il exercita in orice societate, puterea politica, ca forma specifica a puterii sociale, joaca in cadrul acestuia un rol major.

Noțiunea de putere, inclusiv cea de putere sociala este extrem de vaga, de generala, fara a fi in măsura sa aibă niște delimitări clare, precise.

Unii autori definesc puterea prin stat, având in vedere rolul acestei instituții in cadrul puterii. Pentru Franz Neuman "puterea politica este puterea sociala concentrata in stat".

În ceea ce privește conținutul puterii, un fapt incorect vehiculat este acela că statul concentrează toată puterea. Acest aspect este denaturat, intrucat statul este numai o componenta a puterii, si nu puterea in totalitate. In sistemul puterii in afara de stat, intra si alte instituții politice cu rol important in derularea vieții politice, cum ar fi partidele politice, forma de guvernare, regimul politic etc.

Orice forta social-politica si cu atat mai mult una care se afla la conducerea societatii, are o

anumita viziune despre societate si pe care si-o impune in practica prin putere. Componenta

ideologica a puterii este data de emitentul politic, de cel care o detine si o exercita in scopul sau.

Rolul oricarei puteri politice este acela de a asigura corespunzator cu interesele claselor sau categoriilor sociale apartinatoare, coeziunea si functionalitatea diferitelor structuri si organisme, echilibrul colectivitatilor ce alcatuiesc societatea cu compatibilitatea activitatilor ce se desfasoara. Altfel spus, scopul puterii politice este de a asigura existenta societatii, posibilitatea functionalitatii acesteia.

Ca sa se poata impune puterea trebuie sa fie legitima. Legitimitatea politica constituie un principiu conform caruia un sistem de guvernare, o putere politica se exercita pe baza unui drept conferit de guvernati, de cetateni, pe baza unor intelegeri legiferate. Prin aceasta cetatenii recunosc dreptul de guvernare al puterii politice.

In raport cu celelalte forme ale puterii sociale, puterea politica are urmatoarele trăsături:

1. Caracterul integrator, ce consta in capacitatea pe care puterea politica o are de a-si subordona celalalte forme ale puterii, de a se manifesta prin ele, de a le constitui drept instrumente prin care sa-si exprime propriile sale scopuri si interese. Subordonarea celorlalte forme ale puterii sociale de catre puterea politica, este conditia esentiala a realizarii actului de conducere sociala.

2. Caracterul suveran: puterea politica este singura si unica instanta suprema dintr-o societate. In aceasta calitate ea este singura care prin institutiile sale legitime are dreptul de a lua si aplica decizii, de a exercita controlul fara amestecul sau influenta unei alte puteri.

3. In raport cu alte acte ale conducerii sociale, puterea politica are un caracter imperativ, obligatoriu si ierarhic atat pentru societate in ansamblul ei cat si pentru celalalte forme particulare ale puterii sociale. Tocmai aceste calitati-imperativitatea si obligativitatea ii asigura impunerea, randamentul si eficienta, elemente necesare oricarui act de conducere a societatii.

4. Caracterul statal: in contextul oricarui sistem politic, statul reprezinta principalul instrument de realizare in practica a puterii politice.

Statul este este cel care, prin institutiile sale, elaboreaza deciziile, legile (Parlamentul), le pune in aplicare (Guvernul), realizand astfel obiectivele si sarcinile puterii politice.

Tot acelasi stat infaptuieste si controlul modului de aplicare in practica a deciziilor si hotararilor puterii politice.

5. Fiecarei oranduiri sociale, societatii ii este specific un anumit tip de putere politica.

In decursul istoriei s-au constituit doua tipuri de puteri politice, puterea politica democratica si puterea politica dictatoriala.

6. In societatile democratice, puterea politica se intemeiaza pe lege, pe drept. Ea exprima si promoveaza vointa, aspiratiile, interesele majoritatii cetatenilor. In societatile totalitariste fundamentarea pe lege este doar teoretica, in realitate ea este o incalcare a legii sub toate formele si aspectele ei.