Științe politice - politologie

În cadrul stiintelor politice, Politologia ocupa un loc important prin

problematica pe care o abordeaza.

Politologia reprezinta una dintre cele mai vechi stiinte despre societate,

aparitia si dezvoltarea ei fiind strâns legate de afirmarea politicului ca sistem si,

îndeosebi, a statului. Însasi denumirea de "Politologie" provine de la doua cuvinte

grecesti: "polis" - care înseamna stat, cetate, si "logos" – stiinta, semnificând stiinta

despre stat, despre cetate, respectiv stiinta politica.

Sub aceasta denumire, de "stiinta politicii", s-a dezvoltat de-a lungul

timpului pâna în deceniul al VI-lea al secolului al XX-lea, când a capatat titulatura

de Politologie. Termenul de "politologie" a fost lansat în perioada postbelica de

catre germanul Eugen Fischer Baling si francezul

André Thérive pentru a denumi stiinta politica si a fost folosit pentru prima data în

1954 de catre Gert von Eynern.

Problematica politologiei, complexa si diversificata, impune elucidarea

unor probleme, precum: sistemul politic, puterea politica, statul, partidele politice,

democratia, regimurile politice, societatea politica – socie-tatea civila, cultura si

actiunea politica, doctrine politice privind organizarea si conducerea societatii etc.

Studiul acestor teme, precum si al altora, asigura un minimum de

cunostinte de cultura politica, necesare în formarea tuturor specialistilor din diferite

domenii de activitate, cât si pentru întelegerea fenomenului politic de catre cetateni

în general.

1.1 Domeniul politic – obiect de studiu al Politologiei; raportul

dintre domeniul politic si celelalte domenii ale vietii sociale

Societatea, într-o abordare sistemica, reprezinta un sistem global de un fel

deosebit. În raport cu celelalte sisteme globale, acest sistem are anumite trasaturi

specifice care, într-un fel, îl face unic în univers. Astfel, societatea privita ca sistem

global are la baza gândirea si actiunea omului care, pe de o parte, îi da

posibilitatea sa se autoreflecte si reflectându-se pe sine, reflecta întregul univers,

iar pe de alta parte îi da posibilitatea sa se dezvolte pe linia progresului istoric.

Rezulta prin urmare ca societatea este singurul sistem global din univers care are

capacitatea de a se autoreflecta si dezvolta.

Pentru ca sa existe si sa se dezvolte, societatea îsi specializeaza anumite

domenii, carora le încredinteaza activitati specifice care, împreuna, concura la

scopurile urmarite de existenta si progres social.

Un prim domeniu pe care societatea îl specializeaza îl constituie domeniul

OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI

– DOMENIUL POLITIC

Politologie

economic caruia îi sunt încredintate activitati privind producerea, circulatia si

desfacerea bunurilor materiale fara de care societatea n-ar putea sa existe si sa se

dezvolte.

Un alt domeniu specializat de societate este cel al vietii spirituale a carei

menire se refera la autoreflectare si la reflectarea întregului univers pe baza carora,

oamenii actioneaza în mod constient pentru asigurarea dezvoltarii sociale.

Existenta si dezvoltarea sociala reclama totodata si un alt domeniu al vietii

sociale, domeniul politic caruia îi sunt încredintate activitati privind organizarea si

conducerea de ansamblu a societatii, prin intermediul carora se asigura

functionalitatea complexului social al unei comunitati umane.

Între domeniile vietii sociale (economic, spiritual, politic) exista legaturi

organice de conditionare si potentare reciproca în sensul ca unul fara celelalte nu

poate exista si, în acelasi timp, cu cât fiecare dintre ele este mai bun si societatea,

în ansamblul ei, functioneaza mai bine.

Legat de locul si rolul domeniilor sociale în ansamblul societatii sunt

formulate puncte de vedere diferite.

Astfel, unii sustin ca domeniul economic ar constitui domeniul hotarâtor al

vietii sociale, în sensul ca fara de el n-ar putea exista societatea si ca, în acelasi

timp, acesta ar determina existenta si viabilitatea celorlalte domenii.

Un astfel de punct de vedere îsi are sorgintele înca din antichitate, dupa

expresia latina "primum bibere de inde filosofare", adica "întâi sa mâncam sa bem

si apoi sa filosofam". În prezent acest curent de gândire, se bucura de mare

raspândire, curent la care s-au raliat si marxistii cu nuantari diferite. Astfel, Marx,

în "Capitalul", sustine fara echivoc ca domeniul economic este cel hotarâtor, de el

depinzând celelalte domenii. La aceasta teza a lui Marx, Lenin face o nuantare cu

vadit scop ideologic. Sustinând ca si Marx, rolul determinant al economicului,

Lenin adauga o noua teza si anume ca în epoca contemporana, când, dupa

parerea lui se punea problema creierii unei societati noi, socialiste, politicul ar

capata un rol de factor prim, în sensul ca acesta ar prefigura economicul fara sa-i

suprime rolul hotarâtor. Astfel, Lenin sustinea ca trebuie mai întâi preluata puterea

politica sub forma dictaturii proletariatului careia îi revine rolul de a crea baza

economica a noii societati prin mijloace de deposedare si reprimare a vechii

orânduiri sociale.

Aceasta teza nu se justifica din punct de vedere stiintific si este

periculoasa sub aspect politic. Prin intermediul acestei teze marxist-leninistii

încercau sa formuleze o baza teoretica regimurilor totalitare, politicii de reprimare

folosita pe scara larga în societatea socialista, societate pe care au urmarit s-o

impuna omenirii.

În fapt, domeniile vietii sociale (economic, spiritual, politic) sunt absolut

necesare, fiecare dintre ele având rolul bine definit în dezvoltarea societatii

omenesti.