Studii de Securitate

Argument

Securitatea sau insecuritatea domină actualul context al relaţiilor internaţionale? Este o situaţie generată de prăbuşirea Blocului comunist est-european şi a URSS la sfârţitul anilor 80 şi începutul anilor 90 sau impactul rezistenţei la Noua Ordine Mondială impulsionată şi de fenomenele negative ale globalizării? Sunt capabile organismele internaţionale (ONU, UE, NATO, OSCE etc.) să facă faţă noilor provocări, precum crima organizată transfrontalieră, terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, pentru a enumera doar câteva dintre marile pericole ce pot arunca umanitatea în haos şi anarhie? Mai pot fi eficiente vechile instrumente (sistemul de drept umanitar internaţional, serviciile de informaţii, contrainformaţii şi de securitate) pentru a readuce pacea şi prosperitatea popoarelor şi naţiunilor lumii? Iată doar câteva întrebări ce frământă societatea civilă deopotrivă cu comunitatea oamenilor politici, a militarilor, şi nu în ultimul rând a protagoniştilor frontului secret. Desigur că fiecare interogaţie în parte ar putea constitui un domeniu separat de cercetare şi meditaţie. A le trata împreună, înseamnă un efort de sinteză a tot ceea ce este, sau ar trebui să fie, legat de problematica, atât de complexă, a securităţii.

Prin urmare, ideea elaborării acestui curs a pornit de la necesitatea de a prezenta într-o concepţie unitară şi coerentă problematica fundamentală în domeniul securităţii naţionale integrate celei globale. Tematica se referă la următoarele aspecte evoluţia conceptelor de securitate; elemente de doctrină a informaţiilor pentru securitate; riscuri de securitate; crima organizată transfrontalieră şi principalele organizaşii de tip mafiot; terorismul internaţional; strategii şi politici de securitate; organizaţii internaţionale de securitate.

Demersul se circumscrie eforturilor care s-au depus în ultimii ani de elaborare a unei noi concepţii teoretice şi practice privind activitatea de informaţii pentru securitate naţională, precum şi a politicii şi strategiei de securitate în condiţiile noului statut al României de membră a NATO şi a Uniunii Europene.

În domeniul politicilor şi strategiilor de securitate, ori despre organizaţiile internaţionale cu responsabilităţi de securitate, există o literatură extrem de bogată ce cu greu mai poate fi cuprinsă. Mai mult, există în literatura de specialitate şi evaluări diametral opuse faţă de un eveniment de notorietate din mediul de securitate. Diversele percepţii şi interpretări nu se mulează neapărat pe un model de partizanat politic, ci, de multe ori, spectrul analitic (istoric, sociologic, politologic, juridic, militar etc.) poate fi uşor sesizat la nuanţe ori argumentări. Nu pot fi emise astfel pretenţii de exhaustivitate, bibliografia ataşată prezentei lucrări nefiind altceva decât ceea ce autorul a putut parcurge până în prezent.

În actuala structură, cursul reprezintă o noutate pentru domeniul securităţii, fiind elaborat în baza conceptului de interdisciplinaritate. Aceasta înseamnă că disciplinele academice, cum ar fi psihosociologia, managementul organizaţional, geopolitica şi ştiinţele comunicării vin să confere relevanţa, coerenţa şi acribia ştiinţifică a tematicii, completând şi secondând aria de specialitate în domeniul intelligence-ului. Pe de altă parte, disciplinele academice tradiţionale şi/sau nemilitare, devenind conexe celor de informaţii, sunt optim valorificate, ele jucând un rol extrem de important în informarea, dar şi în formarea celor ce intenţionează să aprofundeze ulterior diferitele domenii ale securităţii, precum doctrinele, instituţiile, sistemele juridice, instituţiile etc.

Efortul depus pentru elaborarea cursului, se bazează pe documente fundamentale, precum: Strategia Securităţii Naţionale a României, Strategia prevenirii şi combaterii terorismului, Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate.

Şi pentru a se realiza conexiunea tradiţiilor româneşti ale domeniului la cultura organizaţională şi instituţiile de securitate euroatlantice nu am scăpat din vedere documentele recente, de excepţională valoare politico-strategică, cum ar fi: Legea “Patriot” aprobată în Congresul SUA la 25 octombrie 2002; Strategia de securitate naţională a SUA, adoptată de Congresul SUA în septembrie 2002 şi martie 2006; Documente strategice de planificare a securităţii şi apărării elaborate în Federaţia Rusă şi China. La toate acestea am adăugat un bogat material documentar extras din literatura de specialitate apărută în ultimii ani precum şi o serie de date şi informaţii selecţionate, analizate şi sintetizate din presa internă şi internaţională.

Fără îndoială că toate aceste documente se pot modifica în funcţie de fluididatea evenimentelor de pe arena internaţională ori în directă legătură cu noi evenimente şi viziuni politico-strategice din mediul global de securitate. În aceste circumstanţe, lucrarea nu poate constitui decât un punct de pornire pentru cei ce se încumetă la cunoştere şi acţiune în domeniul securităţii.

Pentru studenţi importante nu sunt amănuntele întâlnite în acest curs, inerente de altfel pentru argumentarea ştiinţifică a oricărui demers academic, ci familializarea cu problemele fundamentale ale domeniului securităţii şi mai ales deprinderea cu tehnicile de cercetare a acestora.

EVOLUŢIA CONCEPTELOR DE SECURITATE

Singura sursă de legitimare a unui stat este capacitatea de a proteja şi menţine drepturile cetăţenilor săi şi de a le asigura mediul prielnic satisfacerii tuturor nevoilor. De altfel, piramida trebuinţelor formulată de Abraham Maslow plasează nevoia de securitate pe al doilea nivel de importanţă imediat după nevoile fiziologice. Nevoia de securitate sau dreptul imprestriptibil al omului la linişte şi bunăstare, fără asigurarea căruia, tot ceea ce se construieşte ca sistem juridic şi institiţional capătă un caracter relativ, uşor schimbător în funcţe de presiunile (riscurile) politice, economice, militare, ecologice sau de orice altă natură.

Într-adevăr, de-a lungul întregii sale istorii, omul a simţit permanent nevoia de stabilitate şi s-a preocupat să-şi asigure agoniseala, proprietatea, hrana şi propria viaţă. „Nu se poate trăi fără a avea sentimentul siguranţei acţiunii şi al stabilităţii”, se afirmă, parcă la unison, din mediul sociologic.

Prin urmare, faţă de această realitate, singurul concept care poate răspunde acestor deziderate (siguranţă şi stabilitate) este conceptul de securitate. Cum se realizează, însă, securitatea, reprezintă o chestiune ce ţine de strategie, respectiv: fixarea priorităţilor faţă de un context geopolitic, de resurse, de alianţe, dar şi de loialitatea faţă de aliaţi, de planificare, şi, nu în ultimul rând, de management (experienţa conducerii).

Pentru realizarea strategiei de securitate fiecare guvern îşi asumă politica de securitate (sistem legislativ, instituţional, resurse materiale şi umane etc.) capabilă să satisfacă întreaga gamă de probleme din domeniul securităţii naţionale.