Teoria și practica jurnalistică

Curs I

Jurnalismul ca activitate primordiala ce vizeaza dobandirea statutului de a 4-a putere in stat e o componenta importanta a mass-mediei, devenita in ultimii ani un punct gravitational al societatii, aflata in raport direct cu sistemul politic, economic si social.

Mass-media nu inseamna doar mesajele de natura semiotica, ci si transmiterea oricaror forme materiale cu continut informative a tuturor tipurilor de “obiecte”, persoane, bunuri, informatii. Sistemele comunicationale cuprind toate genurile de medii de comunicare :sosele , cai comunicare, limbaj. Fen commune sunt multiple si mobile pentru ca penetreaza in toate mediile sociale, indifferent de timp, pregatire porofesionala,ele invadeaza realitatea sociala pentru ca orice mesaj terbuie produs, transmis si inregistrat efectul urmarit.

Modelul produs de Chanon in 1959 in explicarea teoriei informatiei a fost demult depasita . In acceptiunea sa usor desueta acum, comunicarea se defineste ca fiind demersul de a transmite un mesaj dintr-un loc in altul, mecanismul fiind alcatuit din un emitator care poseda o informatie si doreste sa o transmita destinatarului (receptor) informatie pe care o traduce acestuia intr-un mod accesibil spre a fi inteleasa, process ce poarta numele de codare. Astfel de mesaj e emis si transmis printr-un canal de comunicare si va ajunge la receptor care printr-un exercitiu de decodare il intelege. Pentru ca activitatea sa fie cat mai bine inteleasa e nevoie si de o forma de control, de corectare a eventualelor greseli si disfunctionalitati, numita feed-back, adica circuitul de retroactiune de la receptor spre emitator. Acest tip de definire al transmiterii de informative, creat de Chenon, nu tine cont de existent unor grupuri ori a unor indivizi in procesul de transmitere a unui mesaj, persoana care se afla sub inflenta unor factori politici, economici. Cercetatorul ameircan priveste comunicarea ca pe o activitate simpla, lineara ce are loc de la emitator la receptor:

1) Un emitator care poate fi o fiinta sau un grup, o administratie

2) Un canal fizic definit sau nedefinit pe care circula mesajul

3) Un receptor care supus acestor mesaje va avea un anumit comportament

4) Un repertoriu de semne sau elemente commune de care emitatorul se foloseste pentru a asambla intr-un mesaj dupa anumite semne si care receptorul va cauta sa identifice elementele primate (decodare)

Teoria matematica a comunicarii a fost elaborate de Chanon si Wiener, ingineri la Bell in 1959. Cei doi au subliniat ca exista mereu o informatie emisa intr-o anumita cantitate pe care o cunoastem sau nu, investita cu un cuantum de unitate, transmisa unui receptor.

Ulterior Wiener a reformulate teoria, considerand ca informatia intra intr-un mecanism complex, in sensul ca primim si utilizam un mesaj pentru a ne adapta la cerintele realitatii imediate, intrucat “a trai eficient inseamna a trai cu o informatie adecvata. Astfel comunicarea si reglarea privesc esenta vietii intregi a omului chiar daca ele nu se refera la viata lui societala.”

Modelul cybernetic propus de Wiener a fost preluat ad-literam de la Stefan Odobleja cu “Psihologia consonantista”, propunand ca tot spiritual comunicarii, atat al omului cat si al masinii sa poarte numele de cibernetica (grecescul “chiberthes”=pilot)

Curs II

Se poate afirma ca in general comunicarea presupune doua paliere de manifestare – direct cand sunt implicate doua sau mai multe personae in actul de transmisie a mesajului, numindu-se si comunicare interpersonala.Acest stil dispune de trei perspective privitoare la subiect

- Comunicarea unui mesaj se transmite de o persoana fiind receptionata de o alta sau de un grup de persoane realizand-se un anumit effect

Comunicarea se realizeaza intre doua personae aflate intr-o anumita relatie. Posibilitatea pasajului de comunicare sa se faca in mod spontan si direct. Miller subliniaza trei factori de baza privind comunicarea eficienta:

1) Participantii la actul comunicativ isi fundamenteaza predictiile unii de ceilalti nu pe apartenenta la un grup ci pe gradul de diferenta al interloctorului in raport cu propriul grup adica pe caracteristici psihice.

2) Cunoasterea unui participant la comunicare e dublata de date si explicatii in legatura cu reactiile sale in diferite situatii

3) In diferite situatii impersonale regulile conduitei sunt stabilite si conditionate de norme sociale. Cu atat e mai evident aspectul social cu cat normele sociale sunt mai functionale in cadrul interactiunii comportamentale.

Comunicarea indirecta presupune o comunicare imediata printr-un document –calculator, telefon, sau o institutie specializata : ziar , radio etc.

Acest tip de comunicare presupune : comunicare mediata tehnologic intre grupuri mai mici si com de masa care se produce in medii sociale compacte, populate. Comunicarea de masa se adreseaza unui conglomerate foarte mare de oameni interesati de diefrite produse cultural, politice, economice, sociale, conglomerate localizat intr-un spatiu determinat cu constiinta apartenentei la o anumita com. In mass media mesajele sunt create de un ansamblu de indivizi in care fiecare indeplineste sarcini specific, altfel spus mesajele sunt produse de echipe de oameni specializati in cautarea si prelucrarea informatiei, in conceperea si fabricarea divertismentului, lucrand in structure organizationale complexe.