Analiza Semiotica a Comunicarii - Curs 4 - Semiologie si Semiotica

Imagine preview
(7/10 din 7 voturi)

Acest curs prezinta Analiza Semiotica a Comunicarii - Curs 4 - Semiologie si Semiotica.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 5 pagini .

Profesor: Ionel Narita

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domenii: Stiintele Comunicarii, Comunicare

Extras din document

SEMIOLOGIE si SEMIOTICA

Termenul „semiologie” (cf. Dictionar de termeni literari, Bucuresti, Editura Academiei, 1976,

pag.395-397) provine din francezul semiologie (conform grecescului semeion „semn” si logos „vorbire

despre, studiu”); desemneaza stiinta care studiaza functia semnelor în viata sociala.

Termenul este introdus de catre Ferdinand de Saussure în lucrarea Cours de lingvistique generale, în

anul 1916, pentru a desemna o vasta stiinta a semnelor, în care lingvistica si semantica nu erau decât parti

componente. El defineste o disciplina noua – semiologia si afirma în context ca limba este un sistem de

semne care exprima idei si prin aceasta este comparabila cu scrierea, alfabetul surdo-mutilor, riturile

simbolice, formulele de politete, semnalele militare etc. Limba este cea mai importanta dintre aceste

sisteme.

Trendul stiintific în care Ferdinand de Saussure sustine teza sa este de factura psihologizanta.

Orice domeniu cercetat ca un sistem de semne care exprima idei constituie o ramura a semioticii.

Exemple: limba, literatura, riturile simbolice, miturile, folclorul, arta figurativa, muzica, formulele de

politete, moda, semnele militare, procesul de învatamânt etc. Limba este cea mai importanta dintre aceste

sisteme.

Acestea alcatuiesc diverse structuri, carora le sunt aplicate descriptii semiotice.

Importanta metodelor lingvistice provine din cercetarea mai veche consacrata sistemelor de semne

ale limbilor naturale ca principale forme de comunicare.

Semiologia utilizeaza terminologia lingvisticii structurale. S-a observat ca oricare ar fi obiectul-semn

(gest, sunet, imagine), el nu este accesibil cunoasterii decât prin intermediul limbii. Semiologia este

utilizata pentru a se gasi „adevarul” (Roland Barthes, Gradul zero al scriiturii, 1945), dovedindu-se asftel

ca nu lingvistica este o parte a stiintei generale a semnelor, ci semiologia este o parte a lingvisticii, mai

precis acea parte care „va cerceta marile unitati semnificante ale discursului”.

Semiologia este deci o formalizare, o producere de modele, adica de sisteme formale a caror

structura este analoga sau izomorfa structurii sistemului studiat (vezi Rosenbluth si Wiener, Rolul

modelelor în stiinta, 1945).

Într-o alta etapa a evolutiei sale, semiologia este o axiomatizare, o formalizare (dupa matematica si

logica) a sistemelor semnificante. Semiologia se serveste de modele lingvistice, matematice si logice, pe

care le aplica practicii semnificantilor pe care îi studiaza. Astfel, termenii împrumutati din aceste stiinte

anexe capata un sens cu totul nou, o acceptiune schimbata în semiologia contemporana fata de vechiul lor

sens, utilizat în discursurile stiintifice anterioare.

Master: Mass-media si relatii publice. Tehnici de redactare

ANALIZA SEMIOTICA A COMUNICARII prof. Ionel Narita

10

Problema semiologiei actuale este sa se continue formalizarea sistemelor semiotice din punctul de

vedere al comunicarii, aceasta fiind privita ca un proces de elaborare a sensului, anterior transmiterii

semnalului.

Sunt posibile doua cai de cercetare:

a) cercetarea aspectului masurabil, reprezentabil, al sistemului semnificant (în domeniul artei,

estetica numirica a lui Max Bense);

b) construirea unei noi problematici stiintifice, care introduce un concept nou – le travail

(productie transformatoare anterioara spunerii, comunicarii, schimbului de sens), ca practica

semiotica diferita de schimb.

Cercetarile recente acorda atentie interpretarii artei ca sistem de semne, punându-se în evidenta

nivelele fenomenelor estetice care functioneaza sintetic: nivelul social, axiologic, de informare, semantic.

Data fiind expansiunea contemporana a semiologiei, se constata ca practica sociala (economie,

moravuri, arta), este înteleasa ca un sistem semnificant, structurat ca un limbaj, astfel încât orice practica

poate fi studiata stiintific pe baza unui model secundar.

În ceea ce priveste literatura, ea este considerata ca o practica semiotica particulara, care are

avantajul de a face mai usor sesizabila producerea sensurilor. Orice text literar poate fi înfatisat ca o

producere de sensuri, iar textele literaturii moderne sunt gândite ca structuri semantice ireductibile la o

reprezentare.

Analiza semiologica îsi propune sa sa descrie exact structura formala a operei de arta, dând

posibilitatea sa se descopere semnificatia acestei structuri si sa se stabileasca unitatea dintre forma artistica

si continut.

Studiile semiotice se ocupa în prezent, de sisteme artistice relativ simple sau de nivelele simple ale

sistemelor complexe, ca de exemplu metafora, rima, structurile unor opere lirice etc.

COMUNICAREA (cf. Dictionar de termeni literari, Bucuresti, Editura Academiei, 1976,

pag. 92-94)

Fisiere in arhiva (1):

  • Analiza Semiotica a Comunicarii - Curs 4 - Semiologie si Semiotica.pdf

Alte informatii

predat la masterat in mass media si relatii publice