Curs Formator

CAPITOLUL1: PREGĂTIREA FORMĂRII

1.1 ÎNVĂŢARE ŞI INSTRUIRE

Alvin Tofler: “Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească,

ci cel care nu a învaţat cum să înveţe”

A. ÎNVĂŢAREA

Prin învãtare înţelegem orice schimbare de durata a atitudinii sau a dispoziţiei care se naşte prin exerciţiu, analizã sau observaţie; schimbarea de atitudine nu trebuie sã fie rezultatul vârstei, a oboselii, a consumului de droguri , etc.

Procesul învãtãrii cere mult de la cel care predã şi de la metodele de predare alese. Se cere mult de la mediul sau situaţia în care are loc predarea. O mare importanţã are forma sub care sunt transmise cunoştinţele şi influenţate atitudinile.

Procesul de învăţare are loc toatã viaţa. O laturã importantã a acestui proces este schimbarea mentalitãţii.

Asimilarea de cunoştinţe are loc în urma predării. Predarea constã în crearea de condiţii cât mai prielnice pentru învãţare.

ÎNVÃŢARE - schimbare de comportament durabilã

COMPORTAMENT - Sentimente

Intelect

Subconştient

Agresiuni

Cunoştinte

Mediu

Educaţie etc.,

sau modul în care se comportã oamenii. Ştim puţin despre modul în care funcţioneazã creierul; în realitate, nu ştim prea mult despre modul în care are loc asimilarea de cunoştinţe.

Ne dãm seama totuşi ce metode funcţioneazã şi ce condiţii trebuie îndeplinite pentru ca învãţarea sã fie mai eficace.

Întotdeauna este mai uşor sã înveţi ceea ce vrei sã înveţi. Voinţa este un factor principal. Formatorul trebuie sã ştie cum îi face pe cursanţii adulţi sã înţeleagã din ce motive au nevoie de noile cunoştinţe şi, în acelaşi timp, sã adapteze predarea la voinţa şi interesul lor de a învãţa.

O întrebare pe care formatorul trebuie sã şi-o pună este: “Cât de mult din ceea ce predau eu i se pare cursantului că are sens şi în ce fel mă asigur eu cã activitatea mea de formare are sens?”

Procesul de predare trebuie sã semene cât mai mult cu realitatea.

Îndoielile privind capacitatea noastră de a învãţa cresc cu cât înaintãm în vârstã, devenind o piedicã în procesul de învãţare. “CURSANTUL” trebuie încurajat, trebuie sã i se reamintească tot timpul de legătura dintre exerciţiu şi progres.

Formatorul trebuie sã încerce sã creeze o atmosferã de predare, în care este permis sã se facă greşeli şi sã se pună întrebări referitoare la ceea ce nu s-a înţeles.

Încurajarea şi sprijinul primit din partea grupului sunt foarte importante.

Cel mai uşor mod de a învãţa un lucru nou este de a-i imita pe cei care-l cunosc deja. Sunt aptitudini pe care adulţii le “imitã” şi care trebuie recreate. Jocurile, simulările, jocul de roluri pot sprijini învãţarea.

Deci, câteva din cuvintele-cheie ale trainingului sunt:

- NECESITATEA

- VOINŢA

- SENSUL

- FOLOSIREA A CEEA CE A FOST ÎNVÃŢAT

- FEED-BACK-ul

- CURAJUL

- ÎNCREDEREA

- LAUDA

- JOCUL

- LEGÃTURA FIREASCÃ DINTRE DIFERITELE CUNOŞTINŢE

Organizaţiile sunt interesate de rezultatele vizibile ale învăţării – respectiv schimbările în comportamentul angajaţilor lor. Pentru a obţine un anume tip de comportament nu este suficient transferul de cunoştinţe:

Pentru ca o persoană să achiziţioneze şi să aplice cunoştinţe noi trebuie ca ea să aibă o atitudine pozitivă faţă de acestea şi să considere că merită efortul de a-şi schimba comportamentul. Pentru a fi uşor aplicabile, cunoştinţele trebuie să devină deprinderi.