Drept Internațional Public

Curs
9/10 (1 vot)
Conține 1 fișier: pdf
Pagini : 95 în total
Cuvinte : 58467
Mărime: 704.40KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Dr. Gabriel Micu
Modul Relatii internationale Facultatea de Stiinte Politice si Administrative Universitatea "Petre Andrei" Iasi

Extras din document

I. Consideraþii generale asupra Dreptului Internaþional Public

Asemenea multora din ramurile ºtiinþei dreptului, Dreptul Internaþional Public a apãrut din nevoia creãrii unui cadru care sã normeze pentru relaþiile internaþionale.

Întrucât primele reguli de conduitã cu specific internaþional îºi au originile în cele mai vechi timpuri, drumul de la apariþia unor norme disparate pânã la formarea unui set coerent de reguli ºi principii, care sã poatã forma un nucleu al dreptului internaþional, a fost suficient de lung ºi mai ales foarte sinuos, presãrat de divergenþe de interese ºi antagonisme.

Din aceastã perspectivã se relevã rolul ºi scopul final al Dreptului Internaþional Public, care este tocmai acela de a gãsi formulele cele mai potrivite pentru a asigura funcþionarea armonioasã a comunitãþii internaþionale, formate din ansamblul statelor ºi entitãþilor angajate în relaþiile internaþionale, precum ºi de a preveni ºi soluþiona aspectele conflictuale afecteazã aceastã comunitate.

Pentru a-ºi îndeplini acest rol, Dreptul Internaþional Public se constituie într-un ansamblu de principii ºi norme juridice, create de cãtre state, ca actori principali în arena politicã internaþionalã, pe baza acordului lor de voinþã, exprimat în tratate sau cutume, în scopul de a reglementa raporturile lor reciproce, atât în plan bilateral cât ºi multilateral, precum ºi raporturile lor cu alte entitãþi internaþionale, prioritar cu organizaþiile internaþionale.

Aºadar, pentru formarea ºi dezvoltarea Dreptului Internaþional Public nu a fost suficientã doar constituirea statelor, ci ºi stabilirea unor raporturi reciproce între acestea, ceea ce a dus la formarea unor reguli care sã guverneze aceste raporturi. Conþinutul ºi structura Dreptului Internaþional Public a evoluat, purtând amprenta diferitelor sisteme socio-politice care s-au succedat pe parcursul istoriei universale.

II. Apariþia ºi dezvoltarea Dreptului Internaþional Public

II. 1. Perioada antichitãþii. Istoricii afirmã cã elemente ale Dreptului Internaþional s-au manifestat chiar ºi înainte de apariþia statelor suverane, încã din perioada existenþei triburilor ºi ginþilor, atunci când se presupune cã ar fi existat reguli de conduitã (obiceiuri) cu privire la o anumitã protecþie a solilor, solemnitãþii pentru încheierea tratatelor º.a.m.d.

În perioada antichitãþii ºi a sclavagismului, odatã cu apariþia statelor suverane, acestea au resimþit nevoia de a stabili relaþii între ele, în special în domeniul economic ºi politic, precum ºi la cristalizarea unor instituþii juridice.

Întrucât în perioada la care facem referire principalul mod de soluþionare a problemelor bilaterale erau rãzboaiele, normele de drept cuprindeau o sferã destul de limitatã de probleme, axatã exclusiv pe chestiuni specifice, cum ar fi de exemplu cutume care vizau încheierea pãcii, regimul solilor etc.

Odatã cu emanciparea comunitãþilor ºi dezvoltarea relaþiilor dintre ele, aceste norme se vor extinde la protecþia strãinilor, neutralitate, alianþe, uniuni politice ºi religioase etc.

Dintre contribuþiile cele mai valoroase la formarea ºi dezvoltarea Dreptului Internaþional Public putem aminti modul în care EGIPTUL antic întreþinea relaþii comerciale ºi politice cu toate þãrile Orientului.

Egiptul avea o cancelarie pentru treburile strãine ºi întreþinea o corespondenþã diplomaticã din secolele XVI-XV î.e.n. cu Babilonul ºi alte state, cuprinsã în tablele de la Tell-Amorna. În afara problemelor de rãzboi ºi pace, în aceste table regãsim cel mai vechi tratat internaþional cunoscut ºi anume tratatul de prietenie ºi alianþã, denumit „sublim”, încheiat în anul 1296 î.e.n. între Ramses II, faraonul Egiptului ºi Hatisil al III-lea, regele hitiþilor.

Tratatul cuprinde o introducere a textului propriu-zis ºi formule religioase care erau menite sã asigure respectarea lui, ca o expresie a postulatului „pacta sunt servanda”. Acest tratat instituia o alianþã între cele douã state, care se obligau sã trãiascã în pace, sã nu se atace ºi sã-ºi acorde ajutor reciproc împotriva unei agresiuni venite din partea unui alt stat. Tot în textul tratatului se regãsesc pasaje în care cei doi suverani se angajau sã-ºi acorde ajutor mutual pentru înãbuºirea rãscoalelor sclavilor ºi sã-ºi extrãdeze reciproc fugarii dintr-o þarã în cealaltã.

Statele Chinei antice aveau, potrivit unor izvoare * de peste 3000 de ani, „obligaþii” cãtre alte state strãine ºi aveau atitudine criticã la adresa rãzboaielor pornite fãrã justificare. Instituþia diplomaþiei chineze trimitea ºi primea „cãlãtori” (ambasadori) ºi „tãlmaci”. Dezbaterile ºi deciziile referitoare la probleme litigioase se fãceau la conferinþe internaþionale, numite „congrese ale monarhilor”.

De asemenea, literatura chinezã conþine numeroase idei despre justeþea sau injusteþea unor rãzboaie, despre respectarea tradiþiilor, sancþiunile internaþionale etc.

India promova ºi ea o susþinutã practicã de drept internaþional.

Existenþa unei misiuni diplomatice ad-hoc este consemnatã într-una din cele mai vechi lucrãri juridice – Gantma Sutra, secolul VI î.e.n. - , în legile lui Manu – secolul V î.e.n. – cunoscute ºi sub denumirea de „legile þãrilor”, precum ºi în texte religioase datând din anii 2500 î.e.n.

Tratatele erau sacre, se încheiau cu pronunþarea unui jurãmânt religios, iar pentru garantarea respectãrilor se predau ostateci.

Regulile rãzboiului erau destul de dezvoltate, fãcându-se distincþie între combatanþi ºi necombatanþi. De asemenea se interzicea uciderea prizonierilor, precum ºi a anumitor mijloace de purtare a rãzboiului. (Ex: folosirea focului).

Grecia a determinat o amplã dezvoltare a Dreptul Internaþional prin relaþiile care s-au stabilit între cetãþile antice.

Conducãtorii cetãþilor foloseau „vestitorii”, iar mai târziu se trimiteau solii formate din cele mai în vârstã persoane. Solilor li se remitea o „diplomã” conþinând împuternicirile lor (de aici ºi termenul de diplomaþie). Solii erau inviolabili.

De asemenea, între cetãþile greceºti – state independente se încheiau numeroase convenþii: tratate religioase, militare (de alianþã), tratate comerciale, de pace, de neagresiune ºi de sprijin reciproc împotriva sclavilor rãsculaþi, precum ºi acorduri privind drepturile strãinilor. Aceste înþelegeri erau întãrite, ca ºi în cazul Indiei, prin jurãmânt religios ºi gravate pe stâlpi de piatrã care mai apoi erau pãstraþi în temple.

În vederea soluþionãrii diferendelor ce apãreau între statele greceºti antice, practicile uzitate erau arbitrajul, prevãzut în tratate, precum ºi mediaþiunea.

Încã de la acea vreme, statele greceºti tindeau cãtre un sistem de securitate colectivã. În acest scop, în secolul V ºi VI î.e.n. s-au încercat asigurarea unei „pãci comune”, prin convocarea mai multor congrese.

Preview document

Drept Internațional Public - Pagina 1
Drept Internațional Public - Pagina 2
Drept Internațional Public - Pagina 3
Drept Internațional Public - Pagina 4
Drept Internațional Public - Pagina 5
Drept Internațional Public - Pagina 6
Drept Internațional Public - Pagina 7
Drept Internațional Public - Pagina 8
Drept Internațional Public - Pagina 9
Drept Internațional Public - Pagina 10
Drept Internațional Public - Pagina 11
Drept Internațional Public - Pagina 12
Drept Internațional Public - Pagina 13
Drept Internațional Public - Pagina 14
Drept Internațional Public - Pagina 15
Drept Internațional Public - Pagina 16
Drept Internațional Public - Pagina 17
Drept Internațional Public - Pagina 18
Drept Internațional Public - Pagina 19
Drept Internațional Public - Pagina 20
Drept Internațional Public - Pagina 21
Drept Internațional Public - Pagina 22
Drept Internațional Public - Pagina 23
Drept Internațional Public - Pagina 24
Drept Internațional Public - Pagina 25
Drept Internațional Public - Pagina 26
Drept Internațional Public - Pagina 27
Drept Internațional Public - Pagina 28
Drept Internațional Public - Pagina 29
Drept Internațional Public - Pagina 30
Drept Internațional Public - Pagina 31
Drept Internațional Public - Pagina 32
Drept Internațional Public - Pagina 33
Drept Internațional Public - Pagina 34
Drept Internațional Public - Pagina 35
Drept Internațional Public - Pagina 36
Drept Internațional Public - Pagina 37
Drept Internațional Public - Pagina 38
Drept Internațional Public - Pagina 39
Drept Internațional Public - Pagina 40
Drept Internațional Public - Pagina 41
Drept Internațional Public - Pagina 42
Drept Internațional Public - Pagina 43
Drept Internațional Public - Pagina 44
Drept Internațional Public - Pagina 45
Drept Internațional Public - Pagina 46
Drept Internațional Public - Pagina 47
Drept Internațional Public - Pagina 48
Drept Internațional Public - Pagina 49
Drept Internațional Public - Pagina 50
Drept Internațional Public - Pagina 51
Drept Internațional Public - Pagina 52
Drept Internațional Public - Pagina 53
Drept Internațional Public - Pagina 54
Drept Internațional Public - Pagina 55
Drept Internațional Public - Pagina 56
Drept Internațional Public - Pagina 57
Drept Internațional Public - Pagina 58
Drept Internațional Public - Pagina 59
Drept Internațional Public - Pagina 60
Drept Internațional Public - Pagina 61
Drept Internațional Public - Pagina 62
Drept Internațional Public - Pagina 63
Drept Internațional Public - Pagina 64
Drept Internațional Public - Pagina 65
Drept Internațional Public - Pagina 66
Drept Internațional Public - Pagina 67
Drept Internațional Public - Pagina 68
Drept Internațional Public - Pagina 69
Drept Internațional Public - Pagina 70
Drept Internațional Public - Pagina 71
Drept Internațional Public - Pagina 72
Drept Internațional Public - Pagina 73
Drept Internațional Public - Pagina 74
Drept Internațional Public - Pagina 75
Drept Internațional Public - Pagina 76
Drept Internațional Public - Pagina 77
Drept Internațional Public - Pagina 78
Drept Internațional Public - Pagina 79
Drept Internațional Public - Pagina 80
Drept Internațional Public - Pagina 81
Drept Internațional Public - Pagina 82
Drept Internațional Public - Pagina 83
Drept Internațional Public - Pagina 84
Drept Internațional Public - Pagina 85
Drept Internațional Public - Pagina 86
Drept Internațional Public - Pagina 87
Drept Internațional Public - Pagina 88
Drept Internațional Public - Pagina 89
Drept Internațional Public - Pagina 90
Drept Internațional Public - Pagina 91
Drept Internațional Public - Pagina 92
Drept Internațional Public - Pagina 93
Drept Internațional Public - Pagina 94
Drept Internațional Public - Pagina 95

Conținut arhivă zip

  • Drept International Public.pdf

Alții au mai descărcat și

Tehnici de Redactare a Textelor Jurnalistice

The Elements of Style, avându-i ca autori pe William Strunk Jr. si E.B White este manualul care, de la prima ediţie şi până astăzi, a format...

Lobby-ul realizat de către europerlamentarii români la Parlamentul European

Master Relatii Publice An 1 Prin lobbying se întelege activitatea unui grup care incearca sa determine puterea legislativa sau executiva sa adopte...

Comunicarea prin Gust

Pornind de la o logica a contextului mai nuantata, neexclusiva, acceptând si gusturi culinare, A.J.Greimas, afirma dupa cum remarca J. M.Flock...

Anti Fumat

1 . Introducere Tutunul este original din Mexic, unde în secolul al VI – lea era folosit pentru anumite ritualuri religioase. Indienii numeau...

Dimensiunea socială a publicității

In societatea de astazi se poate remarca prezenta tot mai pregnanta a publicitatii. Strans legata de comunicarea de masa, aceasta isi trage...

Te-ar putea interesa și

Drept internațional public - statul subiect de drept internațional public

Motto “ Statul care vrea să fie respectat în plan extern şi să rămână bine consolidat în plan intern nu are valoare mai mare de protejat şi de...

Valoarea tratatului internațional ca instrument principal în dreptul internațional public

INTRODUCERE Tratatul internațional este rezultatul preocupărilor mai multor state sau membrii ai comunității internațional față de anumite...

Izvoarele Dreptului Internațional Public

Introducere Dreptul internaţional a apărut şi s-a dezvoltat din nevoia formulării unui cadru ordonat pentru relaţiile interstatale. Evoluţia sa,...

Cetatenia in Drept International Public

Noţiuni introductive Cetăţenia română reprezintă o instituţie care serveşte obiect de studiu a mai multor discipline juridice: - dreptul...

Principiile Dreptului International Public - Principiul Neinterventiei

CAPITOLUL I 1. CONCEPTUL, ORIGINEA ŞI ESENŢA PRINCIPIILOR FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC Dreptul international public1 este...

Statul - Izvor de Drept International Public

I.INTRODUCERE În accepţiunea sa cea mai largă, dreptul internaţional public, reprezintă ansamblul de norme juridice care reglementează raporturile...

Dreptul Internațional Public ca Sistem

Dreptul internaţional public a fost definit ca “acel corp de reguli obligatorii din punct de vedere juridic pentru state în relaţiile dintre...

Statul - subiect al dreptului internațional public

În sensul sau cel mai larg, dreptul internațional public, reprezintă totalitatea de norme juridice care legiuiește raporturile ce se stabilesc în...

Ai nevoie de altceva?