Extras din curs

CHIMIA MATERIALELOR DE AMPRENTĂ ELASTICE: ELASTOMERI SINTETICI

Elastomerii sintetici au fost prima dată utilizaţi în aplicaţiile industriale, fiind apoi utilizaţi în medicină şi stomatologie ca materiale de amprentă. De asemenea elastomerii sintetici au oferit o alternativă la utilizarea hidrocoloizilor datorită stabilităţii lor dimensionale.

Se cunosc patru tipuri de elastomeri sintetici:

- polisulfuri

- siliconii obţinuţi prin reacţie de condensare

- siliconii obţinuţi prin reacţie de adiţie (polivinil siloxanul)

- polieteri

Deşi polisulfurile au fost primii elastomeri sintetici utilizaţi ca materiale de amprentă (au fost introduşi în practică în 1950), ultimele trei tipuri sunt în prezent cele mai utilizate. Siliconii obţinuţi prin condensare au apărut în 1955, polieterii în 1965, iar siliconii obţinuţi prin adiţie în 1975.

Polisulfuri

Polisulfurile fac parte din categoria elastomerilor sintetici. Au elasticitate bună, miros şi gust neplăcut, sunt hidrofile utilizate ca materiale de amprentă la obţinerea coroanelor şi podurilor.

Compoziţia chimică a polisulfurilor

Polisulfurile se prezintă ca sistem bicomponent: o pastă de bază şi o pastă catalizatoare.

Pasta de bază este reprezentată de un prepolimer polisulfitic cu o greutate moleculară de 2000- 4000 care are grupe - SH terminale şi intracatenare. Aceste grupări pot să fie oxidate de către catalizator favorizând creşterea lanţului şi reticularea.

Pentru controlul vâscozităţii materialului se utilizează un agent plastifiant.

Pentru modificarea proprietăţilor fizice şi controlul vâscozităţii se adaugă dioxidul de titan. Pasta de bază este de regulă albă şi are un miros neplăcut de sulf datorat prezenţei grupărilor - SH.

Pasta catalizatoare are culoarea dată de agentul de oxidare folosit. Dacă se foloseşte dioxid de Pb culoarea este maro închis. Se poate de asemenea utiliza Cu(OH)2, culoarea amestecului fiind în acest caz verde. Contrastul dintre cele două paste ajută la omogenizarea materialelor. Pentru a favoriza adeziunea materialului de amprentă de port amprentă se foloseşte un adeziv.

Compoziţia polisulfurilor

Component Procent (%) Rol

Pasta de bază Prepolimerul polisulfitic

di-butil- ftalatul

Dioxid de Ti

80- 85

16-18 Polimerizează cu formarea unui compus reticulat

Agent plastifiant Controlul vâscozităţii

Controlul vâscozităţii, modifică proprietăţile fizice

Pasta catalizatoare PbO2

Sulf

Ulei inert: parafina sau di-n- butil ftalat