Implantologie orală

Aplicatiile implantologiei orale

Aplicatiile implantologiei orale în protetică:

• Edentaţiile unidentare beneficiază de refaceri protetice pe implanturi, fără a mai fi necesară prepararea dinţilor limitrofi breşei pentru o punte

• Edentaţiile terminale se pot proteza graţie implanturilor cu restaurări protetice conjuncte

• Edentaţiile parţiale întinse de peste trei dinţi pot fi rezolvate cu restaurări protetice conjuncte prin inserarea unor implanturi ce devin stalpi suplimentari

• Edentaţia totală maxilară sau mandibulară poate fi la ora actuală rezolvată graţie implantologiei orale prin lucrări conjuncte.

• Retenţia unei proteze parţiale mobilizabile poate fi îmbunătăţită considerabil prin inserarea unor implanturi prevăzute cu mijloace speciale de menţinere şi stabilizare evitand aplicarea unor croşete pe dinţii naturali.

Aplicatii in endodontie:

• Esecurile din endodonţie (recidivele leziunilor periapicale, canalele impermeabile, dinţii fracturaţi) duc adeseori la îndepărtarea unor dinţi.

• Inserarea unui implant imediat postextracţional (procedeu pe care îl poate învăţa orice endodont calificat) poate să-l salveze adeseori din situaţii neplăcute.

Aplicatii in ortodontie:

• Implanturile sunt din ce în ce mai des utilizate în ortodonţie pentru tracţionarea unor dinţi la pacienţi cu edentaţii parţiale, servind drept suport pentru aplicarea unor forţe intraorale ce

contribuie la redresarea şi/sau repozitionarea acestor dinţi. Aplicatii in chirurgia oro-maxilo-faciala

• Implanturile se folosesc tot mai des şi în chirurgia oro-maxilofacială pentru deplasarea sau stabilizarea unor fragmente osoase deplasate sau transplantate.

Tipuri de implanturi

• Implanturi endoosoase

• Ac

• Lama

• Surub

• Cilindru

• Implanturi juxtaosoase

Implanturi subperiostale

Etapele de tratament in implantologia orala

Consultul iniţial

• Consultul iniţial este primul pas în luarea deciziei de a realiza o procedură restaurativă pe implanturi dentare.

• In cursul acestei şedinţe este determinat şi evaluat statusul general şi dento-parodontal al pacientului.

• Dacă terapia prin implanturi dentare se poate aplica, tot în această şedinţă este schiţat planul preliminar de tratament.

Evaluarea statusului pacientului se face după regulile generale:

1. Motivul/motivele prezentării

2. Istoricul afectiunii/afectiunilor reclamate

3. Istoricul medical general

4. Examenul clinic si paraclinic al aparatului dentomaxilar

Motivul prezentării

Cele mai frecvente motive variază de la “Nu-mi place felul în care arăt” la “Am purtat proteză timp de 37 de ani şi nu o mai suport”.

Câteodată, discuţia poate dezvălui amănunte care nu reies din descrierea iniţială a pacientului. De exemplu, un pacient poate să spună că lucrările sale protetice nu mai sunt eficiente, dar ulterior poate descrie unele dureri în ATM care apar în timpul masticaţiei. Aceste informaţii suplimentare pot constitui un ajutor extrem de important în diagnostic.

Dacă un pacient acuză deficienţe fizionomice, acestea trebuie plasate în context.

• Implantologia orală uneori nu poate rezolva aceste cerinţe sau nevoi ale unei persoane a carei scop final este o schimbare radicală a aspectului.

• Dacă insă deficienţele funcţionale sunt principala nemulţumire a pacientului, atunci acestea se pot rezolva de cele mai multe ori prin implanturi dentare.

Istoricul afectiunii curente

Medicul trebuie să identifice cauzele care au dus la situaţia actuală, mai ales în cazuri în care maxilarul sau mandibula prezintă grade avansate de atrofie:

• Trebuie văzut dacă pacientul a avut parte de un tratament de slabă calitate sau dacă a refuzat să se prezinte la un medic

• Dacă pacientul a pierdut prematur dinţii şi dacă nu are un suport osos corespunzător

• Dacă pacientul a fost edentat o perioadă lungă de timp, ceea ce a dus la o atrofie severă a osului

• Dacă pacientul a fost supus unui traumatism

• Dacă lipsa dentară şi osoasă este cauzată de extirparea unei leziuni patologice sau a unei tumori

• Daca pacientul are o igiena corespunzatoare

Istoricul medical general

• O refacere protetică pe implanturi însumează o serie de intervenţii şi proceduri traumatice, pe catre pacientul trebuie să le suporte:

• anestezia,

• uneori extracţia dentară,

• crearea patului osos receptor,

• inserarea implanturilor,

• urmărirea osteointegrării,

• confecţionarea suprastructurii protetice şi echilibrarea ei gnatologică.

• Se notează în fişă medicaţia curentă – acolo unde este cazul – cuprinzând

• Numele comercial şi/sau generic al medicamentelor administrate

• Doza, frecvenţa şi motivele administrării

• intervenţii chirurgicale şi/sau internări în spital, motivul/motivele

• datele de contact ale medicului de medicină generală care are pacientul sub îngrijire curentă.

• Eventual pacienta gravidă/lăuză

• In vederea trecerii la urmatoarea faza a tratamentului, pacientul va semna si data chestionarul de sanatate

• Pentru chestionarele anamnestice, medicul dentist trebuie să realizeze un sumar al statusului medical care să evalueze:

• gradul de risc medical al intervenţiei terapeutice stomatologice,

• urgenţa tratamentului oro-dentar

• necesitatea consultaţiei medicale de specialitate