Raportul Corpului de Punte cu Creasta Edentată

Forma corpului de punte şi, mai ales, con¬tactul său cu ţesuturile înconjurătoare va trebui să favorizeze curăţirea şi autocurăţirea. Este foarte important ca faţa mucozală a corpului de punte, orientata către mucoasa crestei alveolare să prezinte o formă şi o prelucrare prin lustruire perfectă care să favorizeze, cât mai puţin, retenţia alimentelor.

Pentru a satisface toate aceste condiţii s-au imaginat mai multe posibilităţi de relaţie a corpului de punte eu creasta edentată, care, în funcţie de topografie, încearcă sa realizeze o cât mai bună autocurăţire. Relaţia sau contactul dintre faţa mucozală a punţii şi mucoasa acoperitoare a crestei edentate poate fi: în şa, semişa, tangenţial, igienic, punctiform, suspendat.

Corpul de punte cu contact în şa oferă cele mai mari satisfacţii din punct de vedere al fizionomiei şi fonaţiei. Este, dealtfel, singurul corp de punte la care dinţii intermediari artificiali au dimensiunea şi volumul identic cu cele ale coroanelor dinţilor naturali. La toate celelalte corpuri de punte dinţii artificial

sunt mai mici decît cei naturali pe care îi înlocuiesc. Cu toate avantajele funcţionale şi de rezistenţă sporită, acest tip de contact mixt al corpului de punte cu creasta edentată prezintă o grava deficienţă — nu permite, sub nici o formă, curăţirea şi auto-curăţirea. Aceasta se explică prin faptul că acest corp de punte îmbracă ambele versante — muchia crestei edentate pe o zonă egală cu suprafaţa de colet a din¬telui înlocuit — iar relaţia între el şi mucoasă este de contact intim. Datorită acestei defecţiuni, apar leziuni inflamatorii şi degenerative cronice.

Indicaţii: în zona frontală, la maxilar, numai cînd există o cerinţă dictată de profesia pacientului; în zona laterală, cînd înălţimea mică a coroanelor dinţilor naturali şi lăţimea exagerată a crestei face imposibilă realizarea altui tip de con¬tact între corpul de punte şi mucoasa crestei. Avantajul acestui tip de contact rezidă în confortul pe care îl simte pacientul.

Corpul de punte cu contact în semişa. Forma feţei mucozale la acest corp de punte este în_şa_pe versantul vesibular, pînă la mijlocul crestei, de unde se răsfrînge rotunjit spre ocluzal, limitînd astfel un spaţiu în formă de pană (triungM). Acest spaţiu poate fi curăţat. Faţă de contactul în şa asigură o mai bună igienă. Are aceleaşi indicaţii ca şi contactul în şa.

Corpul de punte eu contact tangenţial liniar. Contactul feţei mucozale cu creasta edentată se face pe versantul vestibular la nivelul liniei ce marchează coletul dinţilor artificiali. Faţa mucozală este plană cu direcţia oblică de sus în jos şi dinspre vestibular spre 1/3 ocluzală a feţei palatinale.

Acest corp de punte este realizat în zona laterală maxilară, cînd dinţii stîlpî au coroane înalte şi creasta edentată are lăţime mică sau medie. În celelalte situ¬aţii, spaţiul dintre faţa mucozală şi creastă rămîne îngust, curăţirea este anevoioasă.

Corpul de punte cu contact liniar la mandibulă. Prezintă trei şuprafeţe şi o muchie mucozaiă.

Suprafaţa ocluzală este modelată, cu un relief cuspidat, concordant cu cuspidarea dinţilor antagonişti, în aşa fel, încît să se realizeze un angrenaj echili¬brat şi funcţional.

Îngustarea este acceptată numai cînd distanţa între planul de ocluzie şi creasta alveolară este foarte mică.

Reducerea suprafeţei ocluzale se poate realiza spre lingual, deoarece cuspizii linguali sînt inactivi, pantele lor linguale nu participă la realizarea angrenajului interarcadic.