Bazele Logisticii

Capitolul 1

Introducere în logisticã

Logistica = procesul de gestionare a achizitionãrii, deplasãrii si depozitãrii materialelor, semifabricatelor si produselor finite, alãturi de fluxurile informationale corespunzãtoare acestui proces, în interiorul întreprinderii (firmei) si al canalelor de marketing, cu scopul satisfacerii comenzilor cu cele mai mici costuri, precum si activele fixe tangibile care asigurã desfãsurarea în bune conditiuni a activitãtii.

În acest context logistica creeazã valoare adãugatã si poate juca un rol important în cresterea profitului întreprinderii (firmei).

Componentele logisticii

O analizã a evolutiei notiunii de logisticã ne conduce la concluzia potrivit cãreia aceasta ar avea urmãtoarele componente: administratia, aprovizionarea, transporturile, depozitarea si manipularea materialelor, serviciile de suport si facilitãtile.

Trecerea în revistã a definitiei conceptului de logisticã, evolutia structurilor si actiunilor specifice, precum si evidentierea componentelor acesteia sunt elemente care ne ajutã la întelegerea corectã a locului si rolului ocupat de cãtre logisticã, dar si la folosirea sa ca mijloc eficient în derularea operativã a activitãtilor din cadrul firmelor.

Rolul logisticii nu mai este numai de a asigura o functie operationalã, ci si o functie tacticã si strategicã asupra fluxurilor fizice:

- functia operationalã vizeazã realizarea în cadrul întreprinderii a mijloacelor necesare activãrii fluxurilor: manipulare, ambalare, transport, stocare;

- functia tacticã se referã în esentã la mijloacele necesare conducerii fluxurilor, pentru a le asigura programarea. Ea necesitã adoptarea deciziilor necesare de la modurile de tratare, pânã la realizare;

- functia strategicã constã în definirea mijloacelor logistice necesare pentru a contribui la realizarea obiectivelor strategice generale pe care si le fixeazã întreprinderea.

Limitatã initial la organizarea transporturilor si stocãrii, logistica intervine azi în toate fazele ciclului de viatã al produsului, de la conceptia sa pânã la perioada post-vânzare si întretinere.

Organizarea si conducerea logisticii

a. Structura organizatoricã în logisticã

Structura organizatoricã este instrumentul prin care managerii firmelor obtin rezultatele scontate valorificând eficient si integral resursele de care dispun.

3

Ca orice structurã organizatoricã proiectarea sa trebuie sã tinã seama de o serie de factori se influentã dintre care cei mai importanti sunt: strategia firmei, mediul în care îsi desfãsoarã activitatea, tehnologia, conexiunile dintre structurile create.

- Cea mai des întâlnitã dintre structuri este cea functionalã. Acest tip de structurã constã în organizarea activitãtii logistice pe componentele acesteia, iar dacã avem în vedere firma în ansamblul sãu gruparea sarcinilor pe functiile insti-tutiei.

Literatura de specialitate considerã cã acest tip de structurã organizatoricã poate fi ierarhicã, functionalã si ierarhic functionalã.

- Structura organizatoricã pe departamente asigurã în bune conditii rezolvarea sarcinilor de comandã, de urmãrire si de interventie în derularea procesului logistic. Acest tip de structurã are fiecare ramurã înglobatã într-un departament si cuprinde urmãtoarele structuri: planificare, control si evidentã; procurare-achizitionare; receptie-depozitare; vânzare-livrare; comenzi-contracte; expeditie si transport; fabricatie; financiar-contabil; reclamã si publicitate; resurse umane; control tehnic de calitate s.a.

- Structura organizatoricã pe divizii constã în divizarea organizatiei în mai multe componente denumite aprioric divizii în scopul realizãrii unui anumit program, produs ori serviciu. Structura organizatoricã pe divizii se realizeazã pe tehnologii, pe produse, pe clienti si arii geografice.

- Structura mixtã constã în configurarea ei prin combinarea structurii functionale cu structura pe divizii.

- Organizatia care învatã are în vedere cã fiecare este implicat în identificarea si solutionarea problemelor, oferind organizatiei posibilitatea sã experimenteze, sã se schimbe si sã se îmbunãtãteascã în mod continuu, sporind capacitatea sa de a se dezvolta, învãta si a-si îndeplini misiunea. Potrivit studiilor echipele care se constituie în cadrul organizatiei care învatã sunt formate din echipe formale si echipe cu rol de crestere a gradului de participare a angajatilor.

- Organizarea de tip retea este o structurã ce dezagregã functiile majore în companii separate, între care se stabilesc legãturi prin intermediul unei mici organi-zatii cu rol de sediu central. Aici este vorba despre subcontractarea unor functii ale firmei altor firme specializate coordonând activitatea celor din urmã.

Legãtura dintre firme se realizeazã cu ajutorul conexiunilor electronice dând posibilitatea creãrii unei retele informatice de tip virtual.