Caracteristicile Conducătorilor de Autovehicule

3. CARACTERISTICILE CONDUCĂTORILOR DE AUTOVEHICULE

Conducerea unui autovehicul, în condiţiile unui trafic rutier supraaglomerat, constituie un complex de acţiuni, a căror caracteristică principală este rapiditatea succesiunii factorilor exteriori şi a vitezei de reacţie a conducătorului acestuia. S-a constat, în urma unui sondaj de analiză în trafic urban pe 100 de conducători, că în medie pe minut apar aproximativ 62 de stimuli exteriori şi că în acest interval de timp cel aflat la volan trebuie să ia 34...37 decizii diferite. Simpla citare a acestor date scoate în evidenţă faptul că sistemul de reacţie al organismului uman, în timpul conducerii unui autovehicul, reprezintă un complex de reacţii psihologice şi fiziologice.

3.1. COMPORTAMENTUL INDIVIDUAL LA VOLAN

Transpunerea, în cadrul procesului de instruire şi exersare, a structurii de principiu a activităţii de conducere auto în plan individual – concret duce la constituirea comportamentului la volan.

Principalele componente care susţin, prin succesiunea lor, structura activităţii de conducere şi implicit a comportamentului individual la volan sunt:

- senzorială;

- mnezică;

- operaţional – logică;

- executiv – motorie;

Întreaga activitate legată de conducerea autovehiculelor se bazează pe informaţii.

Componenta senzorială are rolul de a selecta informaţiile necesare efectuării operaţiilor sau acţiunilor de reglare.

Sursele generatoare de semnale de care dispune sistemul circulaţiei rutiere sunt: autovehiculul, drumul, mediul înconjurător, serviciile de supraveghere şi control al circulaţiei, persoanele din autovehicul şi conducătorul însuşi.

Autovehiculul este o sursă care emite în permanenţă semnale în legătură cu starea şi modul de funcţionare în ansamblu, viteza de deplasare, distanţa parcursă. Semnalele respective sunt de patru feluri: sonore, luminoase, mecanice şi chimice. Recepţionarea fiecărui semnal de către cel aflat la volan este absolut necesară pentru buna desfăşurare a acţiunilor reglatoare în raport cu autovehiculul pe care îl conduce, cât şi cu elementele externe lui, componente ale traficului rutier.

Drumul este principala sursă de semnale în raport cu sistemul individual conducător – autovehicul. Drumul cuprinde o multitudine de surse, fiecare având ponderea şi importanţa sa în condiţionarea dinamicii comportamentului conducătorului auto la volan.

Primul factor îl constituie informaţia dată de sistemul de semnale, semne şi indicatoare rutiere, necesară menţinerii parametrilor întregului sistem al circulaţiei vehiculelor în limitele prevenirii şi evitării oricăror evenimente rutiere.

Pe locul următor se situează ceilalţi participanţi la trafic – vehicule şi autovehicule – biciclişti şi pietoni. Semnalele emise de aceştia pot fi: luminoase, sonore şi materiale, recepţionarea lor fiind necesară atât pentru reglarea propriului comportament la volan, cât şi pentru reglarea autovehiculului condus.

Pe locul trei se află şoseaua, care furnizează informaţiile utile privitoare la prezenţa denivelărilor, declivităţilor, aliniamentelor etc.

Ambianţa generală este o sursă eterogenă şi foarte activă de semnale, a căror întindere coincide cu câmpul percepţiei vizuale şi auditive. Ca semnale oferite, avem:

- fenomenele meteorologice, lumina soarelui, precipitaţiile atmosferice, ceaţa etc.;

- succesiunea peisajelor prin care trece drumul, care pot avea efecte pozitive asupra capacităţii de comportare prin atenuarea stressului, a tensiunii produse în alte situaţii de trafic.

Serviciile de supraveghere şi control ale circulaţiei sunt surse cu acţiune intermitentă pentru optimizarea operativă a desfăşurării traficului (fluidizarea circulaţiei, corectarea direcţiei de deplasare, avertizarea asupra unor situaţii deosebite etc.).

Persoanele din autovehicul pot fi surse pasive sau active de emitere a semnalelor. Simpla prezenţă în autovehicul a unei persoane constituie o sursă pasivă, care poate deveni activă prin mişcările şi gesturile pe care le face. O astfel de informaţie poate distrage atenţia şoferului, facilitând sau împiedicând comiterea unui accident.

Conducătorul auto constituie o sursă de informaţii pentru propria persoană. Nici un act comportamental, oricât de simplu, chiar de tip reflex necondiţionat, nu se poate realiza optim în afara semnalelor provenite sau emise de propriul organism. Numai prin corelarea semnalelor de la sursele externe cu cele provenite de la propriul organism devine posibil orice comportament adaptiv optim.