Curs logistică

1. Noţiunea de logistică

În funcţie de aplicaţia dorită, noţiunea de logistică capătă diferite sensuri.

Sensul clasic al noţiunii de logistică pe care îl dă lucrarea [*, Dicţionarul de neologisme. Ed. Academiei, 1975] este că prin logistică se înţelege "minte care gândeşte întemeiat, raţional".

Într-o altă lucrare [*, Dicţionarul explicativ al limbii române. Ed. Academiei, 1975], autorii definesc logistica, ca "acea ştiinţă a demonstraţiei a cărui obiect este stabilirea condiţiilor corectitudinii gândirii, a formelor şi a legilor generale ale raţionării corecte, conforme prin ordinea ideilor, cu organizarea logică a realităţii obiective".

În sensul matematic "Prin logică matematică sau simbolică sau logistică (ca ştiinţă combinatorie) se înţelege ramura logicii care cercetează operatori logici şi care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, în electronică, cibernetica sau lingvistică, iar prin logistică se înţelege logică matematică" [*, Dicţionarul de neologisme. Ed. Academiei, 1975].

Sensul militar al noţiunii de logistică este: " totalitatea măsurilor organizatorice şi de aprovizionare capabile să ducă o armată la victorie în confruntarea cu duşmanul " [Korko M., Timpul – factor de optimizare a activităţii agenţilor economici. Revista „Sisteme logistice”, nr. 2, Bucureşti, 1991].

În lucrarea [*, Le Petit Larousse., Paris, 1974] se arată că prin logistică se înţelege „parte a artei militare care se ocupă cu aprovizionarea unei armate".

Lucrarea [Cojocaru Gh., Logistica – trecut, prezent şi viitor. Revista „Sisteme logistice”, nr. 3-4, Bucureşti, 1991] consideră că "logistica este alcătuită din aprovizionare, transport, servicii de suport şi administrare".

În aceeaşi lucrare se arată că prin logistică în sensul militar, se înţelege "arta practică de deplasare a armatelor, prin care se înţelege nu numai mecanismul transportului ci şi activitatea statului major, pregătirea administrativă, precum şi cunoaşterea şi culegerea de informaţii ".

În sens economic "logistica este ştiinţa coordonării, cu cheltuieli minime de timp a elementelor active şi pasive ale unei întreprinderi, în vederea îmbunătăţirii flexibilităţii şi capacităţii sale de adaptare la modificările perpetue ale condiţiilor cadru de funcţionare ale pieţii de desfacere.

Prin elemente active se înţeleg - instalaţii, oameni, maşini, energie, informaţii folosite, iar prin elemente pasive - fluxuri de materiale, de materii prime şi energie care parcurg drumul, respectiv lanţul logistic, între diferiţi agenţi economici.

Lanţul logistic, cuprinde totalitatea unităţilor şi activităţilor care se interpun între sursele de materii prime, materiale, subansambluri şi produse energetice, aprovizionate de către un agent economic şi vânzarea către consumatorul final al produsului finit. " [Korko M., Timpul – factor de optimizare a activităţii agenţilor economici. Revista „Sisteme logistice”, nr. 2, Bucureşti, 1991].

Rolul unei întreprinderi antrenată într-un lanţ logistic se diferenţiază în funcţie de felul activităţii desfăşurate: "În cazul aprovizionării, ea trebuie să asigure o afluenţă optimă din punct de vedere sortimental, cantitativ şi temporal a celor necesare producţiei; în cazul desfacerii, ea trebuie să asigure o distribuţie promptă a produselor finite care acoperă întreaga piaţă. "

Abordarea logistică a producţiei este dată de organizarea aprovizionării producţiei şi desfacerii în scopul realizării unei politici de fabricaţie, marketing-mixt.

Organizarea logistică a producţiei este dată de organizarea raţională a fiecărei etape de producţie, totul subordonat ideii existenţei unui management logistic asigurat de conducerea întreprinderii sau compartimentele specializate.

În esenţă, logistica unei întreprinderi poate fi definită ca ansamblul de resurse materiale, şi umane, respectiv de activităţi specifice, care permit realizarea activităţilor în raport cu strategia aleasă şi condiţiile celui mai favorabil raport calitate/preţ (sau altfel spus, logistica reprezintă capacitatea de organizare şi realizare a fluxurilor de persoane sau de mărfuri pentru a obţine ceea ce se doreşte într-un timp şi spaţiu optime cu costuri minime).

Asociaţia Franceză pentru logistică defineşte logistica mărfurilor ca fiind o activitate ce are drept scop punerea la dispoziţie cu cel mai scăzut cost a unei cantităţi dintr-un produs la locul şi la momentul unde există o cerere.

În particular, Logistica Firmei este, în viziunea statutului ARILOG (Asociaţia Româno-Italiană de Logistică şi Management)1): “totalitatea activităţilor organizatorice, de gestiune şi strategice care coexistă în cadrul companiilor, fluxul de materiale (şi de informaţii adiacente) de la originea lor, prin intermediul furnizorilor şi până la livrarea produselor finite către clienţi precum şi service-ul post-vânzare”. Logistica Firmei presupune, prin urmare, atât domeniul Gestiunii Materialelor (aprovizionare, gestiunea stocurilor de materiale, programarea producţiei), cât şi domeniul Distribuţiei Fizice (gestiunea produselor, a depozitelor şi a transporturilor, livrările la punctele de vânzare) dar şi domeniul Serviciilor pentru Clienţi. Alături de aceste aspecte, mai apar ca argumente de interes logistic: mediul extern societăţii, adică infrastructurile, viabilitatea acesteia, condiţiile socio-politice care ar putea favoriza dar şi împiedica libera circulaţie a mărfurilor şi/sau a persoanelor.