Diagnosticare autovehicule

Imagine preview
(9/10 din 5 voturi)

Acest curs prezinta Diagnosticare autovehicule.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 20 fisiere pdf de 493 de pagini (in total).

Profesor: Turea Nicolae

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Transporturi

Extras din document

1. PRINCIPIILE GENERALE ALE DIAGNOSTICARII AUTOVEHICULELOR

OBIECTIVE

1.Definirea conceptelor utilizate in domeniul diagnosticarii.

2.Prezentarea tipurilor si claselor de diagnosticare.

3.Diagnosticarea la bord (OBD).

GENERALITATI?1.1. Definitii:Diagnosticareatehnica a autovehiculelor reprezinta totalitatea operatiilor tehnice si tehnologice necesare pentru determinarea starii tehnice si a capacitatii de functionare a unui sistem sau a intregului automobil, precum si evaluarea acestora in raport cu conditiile de exploatare, fara demontarea pieselor sau a ansamblului respectiv. ?Diagnosticarea permite evaluarea resursei remanente si a capabilitatii functionalea automobilelor, in limitele solicitarilor date de regimul de exploatare si a prognozarii duratei sigure de functionare (fara caderi).

1.2. Domenii de utilizareale diagnosticarii:

Domeniul principalde utilizare a diagnosticarii in procesul de mentenanta a autovehiculelor il reprezinta inspectiile tehnice planificate si operative, controlul calitatii intretinerii, reviziile impuse de legislatii pentru siguranta circulatiei si protectia mediului.

1.3. Tipuri de diagnosticare:

Diagnosticarea functionalacuprinde un complex de masuri prin care se verifica direct sau indirect capacitatea de lucru a unui sistem tehnic pe baza masurarii principalilor parametri ai sistemului. Rezultatele masuratorilor se compara cu valorile limita stabilite pentru sistemul dat.

In functie de modul de efectuare, diagnosticarea functionala poate fi realizata intern (computer de bord) sau extern cu aparate specializate pe sistemele autovehiculelor.

Diagnosticarea defectoscopicaare menirea sa determine:?cauza defectiunii;?localizarea elementelor defecte sau a dereglajului;?parametrul de stare modificat.Un rol important al diagnosticarii defectoscopice este si aprecierea modului in care sunt interconditionate regimul de exploatare, sarcina de transport, regimul de mentenanta, cu natura defectiunii.Functia de evaluare a diagnosticarii defectoscopice are in vedere stabilirea masurilor de repunere in functiune a sistemului. Volumul de munca pentru repunerea in functiune il constituie operatiile de reglaj necesare sau operatiile de inlocuire a elementelor nereglabile defecte. Diagnosticarea duratei remanente de functionareeste un alt domeniu de aplicatie al diagnosticarii tehnice.Aceasta forma de diagnosticare se realizeaza ca o operatie de sine statatoare de genul "verificare-planificare". Pe baza rezultatelor se prevad termenele rationale ale operatiilor de intretinere si durata functionala fara caderi a automobilelor.Diagnosticarea defectoscopica si diagnosticarea resursei (duratei) remanente de functionare formeaza impreuna diagnosticarea de degradare.

In afara de cele trei tipuri principale de diagnosticare amintite mai inainte, exista o clasificare tipologica dupa alte criterii.

In functie de castigul informational se deosebesc:

odiagnosticarile complexe(globale);

odiagnosticarile de profunzime(pe elemente).

In cazul unei diagnosticari defectoscopice, prin diagnosticarea complexa (globala) se determina sistemul care este defect sau prezinta anomali functionale si dupa aceea, pe baza diagnosticarii de profunzime, elementul defect sau dereglarea care a generat functionarea aparametrica.

Exemplu:Motorul se supraincalzeste:

oPrin diagnoza complexa se determina ca fiind defect sistemul de racire.

oPrin diagnoza de profunzime se constata elementul defect: termostatul.

1.4. Clasele diagnosticarii tehnice: Din punct de vedere al scopului si domeniilor de aplicatie ale diagnosticarii tehnice in cadrul mentenantei automobilelor, se deosebesc cinci clase de diagnosticare:

Diagnosticarea empirica

In cadrul acestei forme de diagnosticare se face o evaluare a starii tehnice pe baza datelor nominale obtinand o decizie de forma bine-rau. Diagnosticarea empirica nu constituie o diagnosticare tehnica exacta, deoarece nu poate realiza o prognoza de functionare, insa la elemente sau sisteme simple poate fi satisfacatoare in cazul in care se efectueaza de catre un personal cu experienta. Se poate utiliza in cazul unei diagnosticari globale.

Diagnosticarea tehnica simplase aplica la stabilirea starii tehnice a sistemelor automobilului cu ajutorul aparatelor de masura. Evaluarea starii tehnice rezulta din compararea marimilor masurate cu valorile nominale ale parametrilor de stare, respectiv de diagnosticare si prin urmarirea tendintei de modificare a parametrilor de diagnosticare in raport cu valorile limita de degradare stabilite empiric. Pentru sistemele importante ale automobilului se obtine o prognozare a resursei remanente de functionare dar cu eroare relativ mare. Diagnosticarea tehnica simpla se utilizeaza in cadrul diagnosticarilor globale sau planificate care se practica la societatile de transporturi.

Diagnosticarea tehnica cu un sistem de aparate de verificat si evaluarea statistica a starii de degradare.

Starea tehnica a sistemelor automobilului se determina cu un complexpolivalent de aparate asistate de calculator. Evaluarea starii tehnice se face in limitele de deteriorare stabilite anterior iar rezultatul diagnozei se inregistreaza si se prelucreaza statistic constituind baza pentru determinarea resursei remanente de functionare. Diagnosticarea tehnica cu un complex de aparate de verificat si prelucrarea automata a informatiilor.

Starea tehnica se determina cu ajutorul unui complex de aparate de masura. Datele masurate, se transmit unui sistem de diagnoza interior, respectiv computer de diagnosticare, care coordoneaza procesele de masurare si evalueaza datele, acestea fiind stocate intr-o memorie si transmise unui calculator exterior (caseta de diagnosticare).

Datele de masurare, in cadrul acestei forme de diagnosticare, se prelucreaza automat iar pe imprimanta se obtin masurile de repunere in functiune (reglajele necesare, inlocuiri, etc.).

Totodata, datele obtinute dupa masurare se stocheaza intr-o memorie pentru utilizari ulterioare. Aceasta clasa este utilizata la diagnosticarea complexa si de profunzime a sistemelor complicate.

Diagnosticarea automata.

Se caracterizeaza prin determinarea si evaluarea tuturor parametrilor de diagnosticare intr-o succesiune continua, automata.

Automatizarea poate fi extinsa pana la nivelul deciziilor de intretinere. Efortul manual se reduce la corectarea sau reglarea pozitionala a senzorilor, respectiv a canalelor de semnale, iar reglajele intre doua masuratori necesare trebuie sa se realizeze cu o probabilitate redusa. In prezent in practica constructiei si exploatarii automobilelor pot aparea si forme mixte.

Fisiere in arhiva (20):

  • 1.pdf
  • 10.pdf
  • 11.pdf
  • 13 Rularea1.pdf
  • 14 Rularea2.pdf
  • 15 Directia.pdf
  • 16 Franarea.pdf
  • 17 Suspensia.pdf
  • 18 ECU.pdf
  • 19 Autodata.pdf
  • 2.pdf
  • 20 ITP.pdf
  • 3.pdf
  • 4.pdf
  • 5.pdf
  • 6.pdf
  • 7.pdf
  • 8.pdf
  • 9.pdf
  • Transmisia.pdf