Introducere în studiul transporturilor internaționale

Transporturile sunt atât de mult implicate în toate aspectele vietii economice si sociale, încât

foarte putini oameni în afara cercetărilor si profesionistilor domeniului, îsi mai pun azi problema

semnificatiei reale a acestora. Toti oamenii interesati stiu că rapiditatea, regularitatea si siguranta

aprovizionării cu materii prime si materiale conditionează eficienta economică a productiei

industriale. Marea majoritate a oamenilor doreste să acceadă la o gamă cât mai bogată si

diversificată de bunuri. În acest scop le este clar că o tară trebuie să dezvolte schimburi

comerciale cu cât mai multe alte tări.

De asemenea, marea majoritate a oamenilor, doreste să călătorească confortabil si, în limita

bugetului personal, în locurile cele mai îndepărtate si exotice din lume.

Cum sunt posibile toate acestea?

În esentă, exigentele vietii civilizate necesită servicii de transport avansate si eficiente.

"Notiunea de transport -scria Victor Slăvescu - este asa de strâns legată de notiunea de

viată si activitate omenească, încât ambele coexistă si evoluiază împreună, delaungul

vremurilor. Este greu de închipuit o perioadă în viata omenirii, în care notiunea de transport să

nu fi existat"1.

1.1. Notiuni generale

Într-o definitie simplă, transportul este miscarea în spatiu a oamenilor, bunurilor si

informatiilor2. Transportul îndeplineste functiuni economice sociale, politice, culturale si

militare. În general, este greu de imaginat o societate civilizată fără un sector de transporturi

amplu dezvoltat. Cum afirma un specialist american, "transportul este unul din instrumentele

necesare omului civilizat pentru a pune ordine în haos. El atinge fiecare fază si fatetă a existentei

noastre. Văzut din fiecare punct de vedere, economic, politic si militar, transportul este cea mai

importantă industrie (în sensul de ramură economică) din lume"3. Dezvoltarea economică a fost

posibilă pe măsura extinderii pietei libere. Iar extinderea si structurarea pietei libere au depins de

progresul sectorului de transporturi. Stim încă de la Adam Smith că dezvoltarea unei natiuni

depinde de cresterea productivitătii muncii. Aceasta este determinată, în principal, de diviziunea

si specializarea muncii.

Dar specializarea activitătilor economice (constituirea industriilor), sau însusirea efectelor

avantajului comparativ tin nu atât de existenta resurselor naturale, umane si financiare

disponibile, cât de mărimea pietei vizate. Într-un mediu politic favorabil întreprinderii libere,

singurul obstacol în calea pietei este costul transportului. Pe măsură ce progresul tehnic în

domeniul transporturilor duce la o scădere a costului deplasării bunurilor si persoanelor pe

distante mari, piata locală se extinde si devine o piată natională. Conceptul politic de natiune

dobândeste semnificatie geografică si economică.

Întreprinderile se localizează în "clustere" si sporesc productia. Datorită economiilor de scală

(interne si externe întreprinderii) si economiilor de "aglomerare regională", costurile productiei si

serviciilor se diminuează constant. Cererea de consum si cererea industrială (pentru bunuri de

capital) cresc si se diversifică. Bunurile sunt transportate pe distante tot mai mari si adresează

nevoile celor mai izolati clienti. În absenta intruziunilor politice distorsionate, se articulează un

1 Victor Slăvescu, Curs de Transporturi, "Cartea Românească", Bucuresti, 1930, p.1.

2 Definitia este adapatată după Victor Slăvescu, op.cit.

3 John J. Cayleet al. Transportation, West Publishing Co, 1982, p.3.

sistem de piete internationale. Cresterea cererii internationale antrenează noi specializări si

diversificări ale activitătilor economice.

Simplu spus, pe lângă institutiile sociale, transporturile constituie suportul pietei în toate

dimensiunile ei: natională, regională si internatională.

Localizarea, specializarea si diversificarea activitătilor de productie sunt dependente de

serviciile de transport. Utilizarea eficientă a resurselor naturale si descoperirea de noi resurse

sunt conditionate de calitatea serviciilor de transport.

Joseph Schumpeter considera că inovatia este factorul esential al dezvoltării economice. În

sens larg, el atribuia inovatiei următoarele semnificatii:

• descoperirea de noi piete de desfacere;

• descoperirea de noi piete de aprovizionare cu resurse;

• descoperirea de noi produse;

• introducerea unor noi metode de organizare a muncii,

• introducerea unor noi metode de fabricatie.

Cel putin trei dintre semnificatiile inovatiei, în acceptiunea lui Schumpeter sunt legate de

transporturi. Altfel spus, dezvoltarea economică a unei tări este strâns corelată cu progresul

sectorului său de transporturi.

Aceasta înseamnă transportul unei cantităti mai mari cu aceleasi costuri sau transportul

aceleiasi cantităti cu costuri mai mici. În oricare variantă progresul transporturilor înseamnă

diminuarea importantei factorului geografic. Cu peste saptezeci de ani în urmă, Victor Slăvescu

remarca: "Scopul transporturilor este «suprimarea distantelor» în vederea stabilirii si mentinerii

relatiilor de ordin social, politic, cultural si economic între oameni"4

Evident, ar fi o idee incorectă să rezumâm dezvoltarea economică la dezvoltarea sectorului

de transport. Lucrurile nu stau nici pe departe asa.

Sectorul transporturilor este o rezultantă a dezvoltării economice. Cu cât o tară este mai

dezvoltată, cu atât sistemul său de transport este mai evoluat.

"Starea de civilizatie a unei natiuni se cunoaste după starea drumurilor" - spunea un

economist din România interbelică.

Dezvoltarea economică si evolutia sistemului de transporturi se interconditionează reciproc.

Oricum, experienta istorică demonstrează că importanta economică, socială si politică a

transporturilor a fost înteleasă încă de timpuriu. Mari legiuitori, străluciti constructori si iscusiti

militari români au întemeiat o retea de viaducte, pe tot cuprinsul părtii europene a imperiilor,

care a permis dezvoltarea comertului si înflorirea civilizatiei urbane. negustorii venetieni si

genovezi au dezvoltat navigatia în -Mediterana, ceea ce a dus la înflorirea comertului

international si cresterea prosperitătii oraselor lor.

De la sfărsitul Evului mediu până la revolutia industrială, productia industrială si comertul

international s-au dezvoltat destul de mult în Europa apuseană. Infrastructurile portuare si flotele

din Anglia, Franta si Olanda au făcut posibile schimburile comerciale cu "Indiiile" si, implicit,

dezvoltarea manufacturilor si a oraselor.