Logistică

Logistica reprezintă un domeniu de activitate care a cunoscut o puternică evoluţie după cel de-al doilea Război mondial şi mai ales în ultimele trei decenii în privinţa rolului şi formelor de desfăşurare în economie.

Conceptul de logistică

Referitor la noţiunea de logistică există numeroase definiţii, unele dintre ele dovedind interesul şi preocuparea unor instituţii cu vocaţie internaţională pentru această activitate.

AFNOR (Association Français de Normalisation) defineşte logistica „ca funcţie a cărei finalitate este satisfacerea nevoilor exprimate sau latente în cele mai bune condiţii economice pentru întreprindere la un nivel de serviciu determinat”.

ASLOG (Association Français pour la Logistique): „ Logistica este o funcţie care are ca obiect punerea la dispoziţie, la cel mai mic cost şi la o calitate cerută, a unui produs în locul şi la momentul în care cererea există. Ea priveşte toate operaţiile care determină mişcarea produselor, ca şi localizarea uzinelor, depozitelor, aprovizionarea, gestiunea stocurilor, manipularea şi pregătirea comenzilor, transportul şi rutele de livrare.”

CEE/ONU şi CEMT (Conseil Européen des Ministres des Transports): „Logistica este un proces de concepere şi management a lanţului de aprovizionare în sensul cel mai general. Acest lanţ poate cuprinde furnizarea de materii prime necesare producţiei, trecând prin gestiunea materialelor la locul de producţie, livrarea către depozite şi centrele de distribuţie, trierea, manipularea, condiţionarea şi distribuţia finală la locul de consum.”

Dicţionarul explicativ al Limbii Române defineşte logistica în 2 moduri:

1. „Ansamblu de operaţii de deplasare, de organizare, de aprovizionare care permit funcţionarea unei armate”.

2. „Metodele şi mijloacele de organizarea funcţionării unui serviciu, a unei întreprinderi etc.”.

Dicţionarul explicativ al limbii franceze precizează următoarele sensuri pentru cuvântul logistique: I. Logică simbolică care utilizează un sistem de semne analog celui al algebrei. II. 1) Parte a artei militare având legătură cu activităţile şi mijloacele care permit unei forţe armate să-şi realizeze misiunea în cele mai bune condiţii de eficacitate (aprovizionarea cu hrană şi muniţii, întreţinerea echipamentelor etc.); 2) Organizare materială (a unei întreprinderi, a unei colectivităţi etc.).

În limba engleză, cuvântul logistics desemnează arta şi ştiinţa conducerii şi controlului fluxurilor de mărfuri, energie, informaţii şi alte resurse de la sursa producţiei până la piaţă. Ea implică integrarea informaţiilor, transportul, stocarea, depozitarea, manipularea materialelor şi ambalarea.

Dicţionarul englez Oxford defineşte logistica în modul următor:” Ramură a ştiinţei militare care are ca obiect procurarea, întreţinerea şi transportul materialelor, personalului şi facilităţilor”. Tot o definiţie din literatura engleză specifică faptul că Logistica „desemnează timpul necesar pentru poziţionarea resurselor”. În acest sens apar două forme fundamentale de logistică: una care încearcă să optimizeze un flux continuu de materiale printr-o reţea de legături de transport şi noduri de stocare şi alta care vizează coordonarea unei secvenţe de resurse pentru realizarea unei activităţi. Astfel, logistica reprezintă o activitate de prestare de servicii care are ca obiect gestiunea fluxurilor de materiale, punând la dispoziţie şi administrând resurse care corespund nevoilor, cerinţelor economice şi calităţii cerute, în condiţii de siguranţă şi securitate satisfăcătoare.

În acest sens, noţiunea de logistică cuprinde toate activităţile care urmăresc realizarea unei armonizări a timpului şi spaţiului cu bunurile şi persoanele, prin gruparea lor corespunzătoare. Astfel, logistica se defineşte prin planificarea integrată, organizarea şi controlul tuturor fluxurilor de mărfuri şi materiale, împreună cu fluxurile de informaţii legate de acestea, începând de la furnizori, prin etapele de creare a valorii, până la livrarea produselor către clienţi, inclusiv reciclarea şi eliminarea deşeurilor.

Literatura de specialitate prezintă adesea şi definiţii ale logisticii prin cei 6 sau 7 P, respectiv logistica urmăreşte să pună cantitatea potrivită din bunurile potrivite, la timpul potrivit, cu calitatea potrivită, la costul potrivit, la locul potrivit, cu informaţiile potrivite tuturor participanţilor la circulaţia lor. Acest din urmă aspect, referitor la informaţii nu este întotdeauna exprimat explicit, însă rolul lor în circulaţia produselor nu este pus de nimeni la îndoială.

În ultimele decenii, sub acoperirea termenului de logistică se regrupează un larg evantai de activităţi. Mult timp, ea s-a limitat doar la fluxurile externe, adică transport şi distribuţie. O data cu dezvoltarea tehnologiilor informaţiei, managementul logisticii bulversează într-o manieră semnificativă modalitatea în care întreprinderile administrează astăzi activităţile lor.

Astăzi, sectorul logistic s-a dezvoltat, devenind un sector de activitate de sine-stătător. Acest avânt viguros este în principal datorat fenomenelor de externalizare a logisticii de către întreprinderile industriale şi de complexitatea crescută a prestaţiei de transport şi logistice. A devenit un nou domeniu economic, care în afara de transport înglobează depozitarea, manipularea, gestiunea imobiliară, serviciile informatice şi de consultanţă etc.

Dacă se face analogie între o organizare logistică şi o casă, atunci fiecare activitate logistică poate fi asemănată cu o cameră. Fiecare cameră conţine 3 elemente: procese, oameni şi sisteme. Procesele sunt asemănate cu pereţii, plafoanele şi podelele şi definesc relaţiile dintre activităţi, oamenii sunt locatarii care lucrează cu procesele şi sistemele sunt instalaţiile tehnice şi electrice care conectează şi sprijină camerele. Procesul determină dacă sunt făcute lucrurile care trebuie. Sistemul determină dacă aceste lucruri sunt făcute cum trebuie.

Istoricul noţiunii de logistică

Deşi din cele prezentate anterior se poate constata multitudinea de sensuri şi de definiţii ale noţiunii de logistică, precum şi a sferei sale de aplicare, majoritatea părerilor autorilor de cărţi şi a specialiştilor în domeniu converg spre ideea că logistica are ca origine organizarea militară. Succesul sau insuccesul unor campanii militare este adesea justificat prin organizarea logisticii care sprijină ducerea luptelor.

Există indicii vechi care arată forme incipiente de organizare logistică încă dinainte de Hristos, manifestate sub forma asigurării cu hrană a trupelor în teritorii străine, însă o formalizare a acesteia apare mai târziu, în secolul al XV-lea, când se naşte serviciul de intendenţă şi mai ales în secolul al XVII-lea, când îşi manifestă prezenţa serviciul de geniu în armata franceză. Apar în cadrul armatei funcţii de genul supraintendent, „ingineri militari”, lucrători din administraţie ataşaţi gărzii imperiale – măcelari, brutari, artizani, etc.

Începând cu secolul al XVIII-lea s-au manifestat 3 etape principale în modul de tratare a logisticii în armatele moderne:

1. primul mod de organizare este asociat armatelor statice, în care aprovizionarea se realizează din magaziile proprii;

2. al doilea mod corespunde concepţiei napoleoniene, care , în esenţă, caută alimentele necesare aprovizionării armatelor în ţările ocupate sau de tranzit;

3. al treilea mod a apărut către anii 1870 şi s-a sprijinit pe industrializarea aprovizionării, aceasta realizându-se de la baze situate din ce în ce mai departe. Acesta a fost facilitată de apariţia automobilului, care a dus la creşterea vitezei de transport, însă a început să pună problema carburanţilor.

Instituţia militară a constituit astfel un prim corp de cunoştinţe în domeniul gestiunii fluxurilor. Pe baza cercetărilor operaţionale dezvoltate în timpul celui de-al doilea Război mondial pentru a sprijini campaniile militare ale aliaţilor, întreprinderile au avut posibilitatea de a trata în viaţa civilă logistica pe cale cantitativă.

Marile evoluţii ale sectorului logisticii

- anii 70 se caracterizează prin începerea activităţii logistice, care rămâne o activitate internă a întreprinderii, manifestată prin activitatea desfăşurată pe operaţiune şi logica fluxurilor împinse. Preocuparea întreprinderilor industriale este de a răspunde unei cereri de masă care conduce la existenţa unor capacităţi importante de stocare.