Pregătire Marinărească

1. Cunoaşterea navei

1.1. PLANE ŞI LINII DE REFERINŢĂ

Nava este o construcţie specială destinată transportului pe apă, în condiţii de plutire şi nescufundabilitate. Conform legii lui Arhimede, orice corp scufundat într-un lichid este împins la suprafaţa cu o forţă egală cu greutatea volumului de lichid dezlocuit. De aceea s-a calculat ca acest corp să poată transporta, deci greutatea să fie limitată pentru a nu se scufunda.

În construirea unui asemenea corp etanş care să poată transporta şi să se poată deplasa pe o direcţie dorită, trebuie să se ţină seama de anumite linii şi plane de referinţă care, după cum arată şi numele lor, direcţionează dimensiunile caracteristice acestuia.

Planele de referinţă sunt elementele fizice sau teoretice ale navei faţă de care se măsoară dimensiunile caracteristice acesteia:

a) Planul diametral, este planul longitudinal de simetrie al navei care o împarte în două părţi numite borduri. Aceste borduri, ţinând cont de direcţia de deplasare a navei, observatorul fiind orientat cu faţa spre sensul de deplasare, sunt numite bordul de Tribord cel din dreapta (Td) şi bordul Babord cel din stânga (Bd). Intersecţia planului diametral cu planul orizontal, care trece prin centrul de greutate al navei se numeşte axa longitudinală a navei, mai simplu axa navei.

Planul diametral longitudinal al navei

b) Planul de plutire este planul orizontal definit de suprafaţa apei calme pe care pluteşte nava. Acest plan împarte nava in două părţi: - partea emersă (deasupra apei), numita opera moartă; - partea imersă (sub apă), numită opera vie sau carena navei. Linia de plutire este intersecţia suprafeţei carenei cu planul de plutire. După fiecare încărcare sau descărcare a navei există diferite plane şi linii de plutire, cea maximă fiind la situaţia de plină încărcare.

c) Planul cuplului maestru este secţiunea transversală cu lăţimea maximă a corpului navei obţinută prin intersecţia cu un plan perpendicular pe linia de bază. La navele având la partea centrală aceeaşi lăţime maximă, secţiunea maestră se găseşte la jumătatea lungimii între perpendiculare. Partea din faţă se numeşte prova, cea din spate se numeşte pupa. Linia de bază (linia fundului) este dreapta care tangentează chila la partea sa superioară.

Planul cuplului maestru

Aceste trei plane constituie principalele plane de proiecţie cu ajutorul cărora se poate prezenta forma geometrică a suprafeţei exterioare a corpului navei. Prin intersecţia suprafeţei corpului navei cu planele paralele cu cele trei plane de proiecţie se obţin trei sisteme de secţiuni:

a) Secţiuni longitudinale sunt curbele obţinute prin intersecţia corpului navei cu plane paralele cu planul diametral.

b) Secţiuni transversale sau cupluri sunt curbele obţinute prin intersecţia corpului navei cu plane paralele cu planul secţiunii maestre.

c) Secţiuni orizontale sunt curbele obţinute prin intersecţia corpului navei cu plane paralele cu planul de plutire, acestea numindu-se şi linii de plutire.

1.2. DIMENSIUNILE CARACTERISTICE ALE NAVEI

Dimensiunile caracteristice sunt elementele geometrice liniare ale corpului navei, măsurate în metri, cu nava pe carenă dreapta.

Dimensiunile care definesc geometria navei sunt:

a) Lungimea maximă (Lmax) este distanţa orizontală între punctele extreme ale navei, excluzând părţile proeminente nestructurale de la extremităţile navei, cum ar fi bompresul;

b) Lungimea intre perpendiculare (Lpp) este distanţa orizontală între perpendiculara prova, la intersecţia planului de plutire cu marginea interioară a etravei şi perpendiculara pupa, la intersecţia cu marginea interioară a etamboului cu linia de plutire (în majoritatea cazurilor perpendiculara pupa se confundă cu axul cârmei);