Tehnologii de Reparare pentru Vehicule

1. NOTIUNI GENERALE DESPRE PROCESELE DE

PRODUCÞIE

1.1. PROCESE DE PRODUCÞIE ªI ELEMENTELE COMPONENTE

Baza activitãtii unei întreprinderi o constituie procesul de productie

(fabricatie) ce este format din totalitatea actiunilor si activitãtilor datoritã cãrora

materialele, sub diferite forme initiale, se transformã din forma lor primarã în

forma finalã de produs.

Elementele cele mai importante ale procesului de fabricatie sunt:

Procesul tehnologic (de exemplu: de prelucrare mecanicã) - este o parte a

procesului de fabricatie, care este nemijlocit legat de schimbarea formei geometrice

si a caracteristicilor fizico-mecanice pânã la obtinerea piesei finite.

Procesele tehnologice pot fi:

- procese tehnologice de bazã;

- procese tehnologice auxiliare.

Procesele tehnologice de bazã - contribuie direct la transformarea materiei

prime în produs finit. De exemplu, procesele tehnologice de: producere a

semifabricatelor, de tratament termic, prelucrare mecanicã, de sudare, rodaj etc.

Procesele tehnologice auxiliare - sunt acelea care pregãtesc si deservesc

procesele tehnologice de bazã. De exemplu: procesele tehnologice de fabricare a

sculelor, dispozitivelor, alimentarea sectiilor cu semifabricate, de experimentare a

produselor etc.

Procesul tehnologic contine în structura sa actiuni auxiliare care nu participã

la schimbarea formei si a a caracteristicilor fizico-mecanice a produsului, dar îl

deservesc. Aceste actiuni sunt de exemplu, într-un proces tehnologic de prelucrare

mecanicã, asezarea si fixarea piesei în dispozitiv sau pe masa masinii, curãtirea

acestora de span, transportul si manipularea piesei la diferite operatii sunt efectuate,

de regulã, de muncitorul de la locul de muncã, respectiv. Transportul prin sectie sau

uzinã efectuat de muncitorii auxiliari sau de alte mijloace mecanice nu intrã în

structura procesului tehnologic de bazã sau auxiliar, deoarece în acest timp

muncitorul productiv lucreazã la locul sãu, fãrã sã-l afecteze aceste actiuni. În

acelasi mod se pot separa actiuni auxiliare în cadrul oricãrui proces tehnologic.

Procesele tehnologice de prelucrare mecanicã a pieselor sunt compuse, la rândul

lor, din o serie de elemente simple ce se prezintã în continuare:

1. Operatia - este acea parte a procesului tehnologic ce este efectuatã de un

executant (sau grup de executanti) la un anumit loc de muncã, prevãzut cu anumite

utilaje si unelte de muncã, actionând asupra produsului în cadrul aceleiasi

tehnologii. Operatia se poate executa cu o asezare sau mai multe, la acelasi loc de

muncã. Exemple de operatii: dacã executarea gãurilor de centrare ale unui arbore se

face la un singur loc de muncã, la ambele capete, constituie o singurã operatie,

chiar dacã se efectueazã din douã instalãri ale piesei în masina unealtã si constituie

douã operatii dacã centruirea se face la cele douã capete, la locuri de muncã

diferite.

Operatia poate fi constituitã, de asemenea, din douã sau mai multe faze.

2. Faza - este acea parte a operatiei în care se executã complet dintr-o singurã

asezare si fixare a piesei, o suprafatã sau mai multe suprafete simultan, cu o sculã

sau cu mai multe scule si cu un regim de aschiere dat. Adaosul de prelucrare ce

trebuie îndepãrtat, într-o fazã, de pe suprafata piesei poate fi îndepãrtat dintr-o

singurã trecere sau mai multe. La fiecare trecere a sculei, se îndepãrteazã câte un

strat de material. Dacã trecerile se executã cu acelasi regim de aschiere, constituie o

singurã fazã. Dacã o trecere se executã cu un alt regim de aschiere, atunci trecerea

devine o nouã fazã. Deci o fazã poate fi formatã din una sau mai multe treceri, care

la rândul lor sunt formate din mânuiri si miscãri.

3. Mânuirea - reprezintã totalitatea miscãrilor efectuate de un muncitor la

pregãtirea si în timpul desfãsurãrii lucrului. Mânuiri sunt si actiunile auxiliare

desfãsurate la asezarea si fixarea piesei pe masa masinii, pe bancul de lucru, într-un

dispozitiv, instalatie cât si alte miscãri pentru pornirea motorului, schimbarea

parametrilor, regimului de lucru, efectuarea unui control etc.

4. Miscarea - partea cea mai micã dintr-o mânuire, care poate fi mãsuratã în

timp, ca de exemplu: apropierea de butonul de pornire a masinii, manevrarea unei

manete, retragerea mâini de pe manetã etc.

Toate aceste elemente ale unui proces tehnologic, pentru desfãsurarea lor,

consumã o cantitate de muncã din partea muncitorilor, care se mãsoarã în timp.

Mãsurarea cantitãtii de muncã depusã se realizeazã prin diferite elemente, care

sunt:

a) - Volumul de muncã - reprezintã cantitatea de muncã consumatã de un

muncitor pentru desfãsurarea unui proces tehnologic, ce poate fi calculat sau

normat. Unitatea de mãsurã a acestuia este Om - Orã. Pentru stabilirea volumului

de muncã consumat cu desfãsurarea unei operatii este stabilitã norma tehnicã de

timp N (durata operatiei), notiune folositã în cadrul proceselor de fabricatie si

reprezintã un element de productie foarte important.

b) - Volumul de masinã - reprezintã timpul în decursul cãruia masinaunealtã,

utilajul, este ocupat pentru realizarea unei operatii sau mai multe. Astfel, se

disting notiunile de volum de masinã pe operatie, piesã, produs, grup de activitãti

etc. Unitatea de mãsurã a volumului de muncã pe masinã este Masinã - Om si poate

fi calculat sau normat.