Transportul Auto

Elemente constructive ale transportului auto

Elementele constructive ale transportului auto sunt: drumurile şi autovehiculele.

Drumul reprezintă calea de comunicaţie terestră, special amenajată pentru circulaţia autovehiculelor şi a pietonilor.

Constructiv, orice drum este alcătuit din:

infrastructură – cuprinde totalitatea lucrărilor care susţin suprastructura, asigurând legătura cu terenul şi transmiterea către acesta a eforturilor statice şi dinamice. Infrastructura cuprinde: terasamentele sau lucrările de pământ şi lucrările de artă (poduri, viaducte, tunele, etc.);

suprastructura – cuprinde mai multe componente, care alcătuiesc corpul propriu-zis al drumului. Suprastructura este alcătuită din mai multe straturi diferite, a căror compoziţie şi tehnologie de execuţie depind de importanţa şi de destinaţia drumului.

Drumurile pot fi clasificate după mai multe criterii:

1. După folosinţă:

1.a. drumuri publice – destinate cerinţelor de trafic rutier ale întregii populaţii şi ale economiei naţionale. Acestea se împart în: drumuri de interes vital şi drumuri de interes local.

În categoria drumurilor de interes vital sunt incluse autostrăzile şi drumurile naţionale.

Autostrăzile sunt drumuri de mare capacitate, rezervate exclusiv circulaţiei autovehiculelor, prevăzute cu benzi unidirecţionale, separate printr-o bandă mediană, intersectează denivelat orice altă cale de comunicaţie şi evită, pe cât posibil localităţile. Accesul şi ieşirea pe şi din autostradă este permis numai prin locuri special amenajate. Drumurile naţionale asigură legătura cu punctele de frontieră.

În categoria drumurilor de interes local sunt incluse drumurile judeţene, drumurile comunale şi străzile.

1.b. drumuri de exploatare – satisfac cerinţele de trafic rutier ale unor agenţi economici din industrie, agricultură, etc.

2. După influenţa pe care o au asupra exploatării autovehiculelor, drumurile se împart în 6 categorii:

• categoria M – cuprinde drumurile asfaltate, în stare bună, cărora li se atribuie un coeficient de drum = 0.9;

• categoria K – include drumurile pavate, în stare bună, cărora li se aribuie un coeficient = 1;

• categoria T – cuprinde drumurile asfaltate, pavate şi pietruite, în stare mediocră, cărora li se atribuie un coeficent = 1.1;

• categoria L - cuprinde drumurile pietruite cu piatră spartă, pietriş şi bolovani râu, cărora li se atribuie un coeficient = 1.2;

• categoria E – include acele drumuri care impun schimbări de viteză pe circa 70% din parcus şi cuprinde: drumurile de pământ cu terasamente în stare mediocră şi dumurile pavate cu bolovani de râu, în stare rea, a căror coeficient de drum este = 1.4;

• categoria H – cuprinde toate celelate categorii de drumuri, a căror stare nu permite viteze mai mari de 15km/h pe toată lungimea lor şi care au un coeficient de drum = 1.6

Coeficienţii de drum sunt folosiţi pentru a corecta parcursul efectiv, în vederea obţinerii parcursului echivalent.

Autovehiculul este principalul mijloc de transport rutier, reprezentat de orice vehicul care se poate deplasa pe un teren amenajat sau nu, prin propriile mijloace, în care scop este înzestrat cu un motor cu care produce sursa de energie pentru propulsie.

Autovehiculele se pot clasifica după mai multe criterii:

După destinaţie:

• autovehicule pentru călători – acestea se împart în: autovehicule uşoare (capacitate de 4-6 locuri); autovehicule medii (capacitate de 10-14 locuri); autovehicule grele (capacitate de 35-100 locuri).

• autovehicule pentru marfă – foarte diverse şi se pot clasifica după modul de construcţie în: autovehicule cu şasiul simplu şi autovehicule cu şasiul articulat, care pot fi: detaşabile sau cu semiremorcă.

După sarcina utilă, autovehiculele de marfă pot fi: până la 1.5 tone; între 3-5 tone; între 5-8 tone; între 8-12 tone; peste 12 tone.

După felul suprastructurii şi destinaţia ei: autocamioane ladă; autocamioane izoterme; autocamioane frigorifice; cisterne, etc.

Din punctul de vedere al mecanismului de încărcare/descărcare: autovehicule cu suprastructură fixă; autovehicule cu suprastructură basculată.

Aceste clasificări au rol important pentru stabilirea modalităţilor de organizare a parcului de autovehicule, a activităţii de întreţinere şi reparaţii, de aprovizionare cu materiale, piese de schimb, de stabilire a cheltuielilor de exploatare.