Transporturi, expediții și asigurări internaționale

CAPITOLUL 1. TRANSPORTURILE ŞI IMPORTANŢA ACESTORA ASUPRA ECONOMIEI ŞI SOCIETĂŢII

INTRODUCERE

Transporturile reprezintă acel sector al economiei naţionale care asigură deplasarea în spaţiu a mărfurilor şi a persoanelor. Ele sunt acel element fără de care nici o societate nu poate să se dezvolte şi să se îmbogăţească, deoarece infrastructura este elementul care facilitează comerţul. Ele stau la baza relaţiilor economice internaţionale, favorizând atât diviziunea muncii, cât şi alte activităţi de natură socială—cum este de exemplu turismul internaţional—care în final se regăsesc în final în gradul de civilizaţie pe care l-a atins un popor.

PREZENTAREA TEMEI

1.1 Generalităţi

Transportul reprezintă acea activitate organizată şi depusă în scopul învingerii distanţelor. Prin această activitate se asigură şi realizează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor, în vederea satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti1. Transportul nu reprezintă un scop în sine, ci este un mijloc de realizare a unor scopuri practice, deplasarea unor bunuri sau a oamenilor depinzând exclusiv de scopul urmărit, de efectele economico-sociale ce urmează să se obţină.

Dacă în vremurile străvechi, omul se deplasa dintr-un loc în altul în căutare de hrană şi protecţie împotriva vicisitudinilor naturii; cu atât mai mult, viaţa modernă de astăzi furnizează extrem de multe motivaţii privind deplasarea oamenilor şi a mărfurilor.

Transportul este strâns legat de societatea omenească; a apărut o dată cu aceasta şi s-a dezvoltat din punct de vedere calitativ, cantitativ şi structural concomitent cu dezvoltarea producţiei, ştiinţei şi tehnicii, facilitând la rândul său, într-un mod direct dezvoltarea producţiei şi a schimbului, antrenând şi condiţionând creşterea economică pe plan mondial.

Un salt uriaş l-a înregistrat societatea în momentul în care a fost inventată roata şi cei mai mulţi consideră că invenţia acesteia este motivul apariţiei civilizaţiei antice şi moderne, roata fiind considerată ca vitală pentru toate societăţile. Roata este fundamentală pentru apariţia şi dezvoltarea călătoriilor, precum şi a comerţului. Geografic, roata a fost inventată de către summerieni, care locuiau în Orientul Mijlociu, în zona cuprinsă între Tigru şi Eufrat, în jurul anului 3500 î.Cr.

Există chiar o influenţă directă pe care o exercită facilităţile de transport asupra societăţii; în ariile în care nu există aceste facilităţi de transport, gradul de dezvoltare este mai redus. Chiar şi în zilele noastre putem întâlni zone în care căile de comunicaţie terestre lipsesc cu desăvârşire, singurele modalităţi de transport a poverilor fiind utilizarea animalelor de povară (elefanţi, cămile, asini); aceste zone sunt cunoscute pentru gradul redus de civilizaţie existent ( de exemplu şi astăzi în Afganistan pentru căratul poverilor mai ales în zonele muntoase se folosesc asinii).

Transporturile asigură deplasarea oamenilor şi a mărfurilor, are rolul de a aduce mărfurile unde este nevoie de ele; fără transporturi nu putem vorbi de existenţa comerţului şi cum comerţul este un factor ce determină existenţa oraşelor, inexistenţa facilităţilor de transport constituie o reală piedică în apariţia sau dezvoltarea oraşelor.

Astfel, se poate concluziona că transporturile reprezintă acea ramură a economiei naţionale care dă vitalitate societăţii; sunt acele artere şi mijloace care menţin în viaţă oraşele—centre industriale şi de civilizaţie. În acelaşi timp, infrastructura concretizată în şosele, căi ferate, porturi, aeroporturi, căi de navigaţie interioară reprezintă organele de mişcare ale oricărui stat, existenţa lor asigurându-i vitalitate, putere şi progres.

Deplasarea mărfurilor se poate realiza cu ajutorul autovehiculelor, trenurilor, navelor, aeronavelor, prin conducte sau cabluri (cum este cazul energiei electrice), fiecare din aceste modalităţi de transport prezentând anumite particularităţi şi pretându-se pentru transportul unui anumit tip de marfă (de exemplu conductele pot fi utilizate, alături de tancurile petroliere, pentru transportul ţiţeiului, a altor combustibili sau a gazelor naturale).

1.2 Rolul şi importanţa transporturilor

ASPECTELE ECONOMICE ale activităţii membrilor societăţii se referă la relaţiile acestora cu natura şi societatea în care trăiesc şi muncesc. Orice activitate economică are la bază anumite resurse primare sau derivate şi producţia bunurilor materiale necesare existenţei oamenilor şi a creşterii nivelului lor de trai se îndreaptă către deprinderea anumitor bunuri din mediul lor natural şi prelucrarea şi transformarea acestora în diverse bunuri care sunt destinate satisfacerii trebuinţelor oamenilor. Dar resursele naturale nu sunt repartizate în mod uniform pe teritoriul unei ţări şi nici pe Terra. De exemplu zăcămintele de petrol sunt abundente în anumite arii geografice ( zona Mării Caspice, a Orientului Mijlociu, sudul U.S.A.) şi lipsesc în alte zone. Unele zone pot avea resurse naturale care să satisfacă principalele trebuinţe ale omului în materie de hrană, dar pot lipsi în ariile respective celelalte resurse necesare altor activităţi de producţie.

Între aceste extreme, este caracteristic faptul că în diversele zone geografice de pe Terra resursele naturale sunt limitate şi nu pot satisface pe deplin toate cerinţele producţiei.

Un alt aspect se referă la faptul că materiile prime necesită prelucrarea, transformarea lor în produse intermediare sau finite. Ţiţeiul, de exemplu se transformă pentru a obţine motorina sau benzina, grâul suferă un proces de transformare pentru a se obţine făina şi pâinea şi deşi ar fi de dorit ca procesele de prelucrare să se desfăşoare în zonele de extracţie a materiilor prime, nu întotdeauna acest lucru este posibil. Cauzele sunt mai multe, depinzând de factori ce ţin de politică economică sau de integrarea ţărilor în diviziunea internaţională a muncii.

Fără transport producţia bunurilor este condamnată să se limiteze strict la resursele existente pe plan local şi exploatarea acestora s-ar fi restrâns pentru a satisface numai nevoile existente în această zonă. Astfel, pentru transportul ţiţeiului către rafinării se utilizează fie conductele, fie navele maritime de mare tonaj, pentru a asigura deplasarea lor de la locul de extracţie la locul unde se prelucrează.

Dezvoltarea transporturilor, apariţia de noi căi de comunicaţie terestră, aeriană sau maritimă, precum şi apariţia de mijloace de transport tot mai perfecţionate şi specializate au permis eliminarea izolării economice, au facilitat specializarea şi schimbul de activităţi, au favorizat diviziunea internaţională a muncii precum şi dezvoltarea comerţului la scară naţională, dar şi a comerţului internaţional, transporturile şi telecomunicaţiile constituind baza relaţiilor economice, politice şi sociale dintre naţiunile lumii.

Transportul a făcut posibilă exploatarea mai completă şi mai eficientă a resurselor naturale ale planetei, asigurând progresul economico-social al statelor lumii; astăzi, schimbul de produse este atât de dezvoltat, încât sunt extrem de puţine zonele care să depindă exclusiv de ceea ce se obţine pe plan local.