Transporturi internaționale

CURSUL 1

IMPORTANȚA, ROLUL ȘI PARTICULARITĂȚILE SISTEMULUI DE TRANSPORT

1.1. Importanța economică a transporturilor

1.2. Tipologia transporturilor

1.3. Funcțiile transporturilor

1.1. Importanța economică a transporturilor

Apariția și dezvoltarea societății omenești a impus, fără îndoială și nevoia de transport. Omul primitiv trebuia să se deplaseze în căutarea hranei, mergând pe jos pentru început, iar mai târziu folosindu-se de animale de povară (primele mijloace de transport), sporind apoi gradual complexitatea activității.

În antichitate, transporturile au jucat un rol determinant în dezvoltarea societății și formarea statelor. Primele orașe luau naștere la întretăierea căilor de comunicație naturale. În aceasta perioadă și în Evul Mediu, transporturile au cunoscut o sensibilă dezvoltare, dar, datorită caracterului limitat al producției și circulației mărfurilor, ele se desfășurau cu preponderență în sfera comercială, proprietarul mijloacelor de transport având posibilitatea să execute atât transportul cât și comercializarea mărfurilor respective. Transporturile se rezumau în principal la cele bazate pe tracțiunea animală, pentru zona continentală, și la mici ambarcațiuni ce traversau mările, fluviile și râurile navigabile.

În contextul formării societății industrializate, rolul atribuit procesului de transport s-a adâncit, ajungând să exercite o influență orizontală asupra întregului sistem productiv. Astfel, transporturile structurează spațiul marilor orașe moderne, influențând implantarea întreprinderilor și stimulând dezvoltarea schimburilor internaționale. Epoca modernă, caracterizată prin dezvoltarea forțelor de producție și adâncirea diviziunii sociale a muncii, dezvoltarea producției și a circulației mărfurilor, a determinat și perfecționarea mijloacelor și căilor de transport, în aceste condiții transporturile ajungând să se delimiteze ca ramură economică de sine stătătoare.

Transporturile reprezintă un adevărat sistem circulator al economie naționale, cu o importanță vitală în buna desfășurare a activității economice, orice dereglare sau defecțiune a acestui proces specific producând perturbații în diferitele compartimente ale producției și consumului.

Transportul nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de realizare a unei multitudini de scopuri practice.

Transportul influențează toate laturile vieții economico-sociale, iar dezvoltarea echilibrată, armonioasă a acestora, în pas cu cerințele reproducției lărgite, constituie un obiectiv important al politicii economice a oricărui stat.

Transporturile, în evoluția lor, au devenit plurimodale, internaționale, mondiale.

Transportul reprezintă o activitate din sfera serviciilor de tip special. El apare ca o continuare a procesului de producție început în celelalte ramuri. Importanța activității apare cu pregnanță în sfera circulației mărfurilor, deoarece face posibilă efectuarea schimburilor economice prin legătura pe care o realizează între producători și consumatori. Rezultă că activitatea de transport are trăsături comune cu toate celelalte activități economice, dar în același timp, prin natura și specificul său, se deosebește de toate. Astfel, rezultatele activității nu pot fi nici stocate, nici conservate, transportul reprezentând un bun intermediar. Totodată, cererea de transport nu este sensibilă numai față de prețul transportului ci și de calitatea serviciului (durata transportului, confort, siguranță). La rândul ei, calitatea nu depinde numai de ofertă, ci variază și în funcție de nivelul traficului.

Particularitățile activității de transport, ca ramură independentă a producției materiale, în raport cu celelalte sectoare ale economiei naționale, sunt:

a) definirea activității ca o continuare a proceselor productive, în sfera circulației, ceea ce coincide cu un proces de producție suplimentar, mijlocit de circulația bunurilor și persoanelor; transportul reprezintă un consum intermediar, față de consumul final, la destinație;

b) specificitatea procesului de producție constituit de deplasarea în spațiu a bunurilor și persoanelor care se realizează prin intermediul unor mijloace de producție speciale (mijloacele de transport și căile de rulare - infrastructura);

c) imposibilitatea creării de produse materiale, în transporturi creându-se servicii;

d) efectul util creat prin deplasarea mărfurilor (fără a avea loc procese de transformare a proprietăților acestora, din punct de vedere chimic sau fizic) reprezintă consumul valorii de întrebuințare produse în activitatea de transport; spre deosebire de procesele din celelalte ramuri ale producției materiale, în transporturi producerea valorii de întrebuințare coincide, în timp și spațiu, cu consumul ei; în consecință, contravaloarea serviciului de transport se adaugă la valoarea mărfii transportate, ca valoare suplimentare;

e) imposibilitatea creării de rezerve, stocuri de servicii de transport; acest aspect este adesea compensat prin asigurarea de rezerve de mijloace de transport, în vederea satisfacerii cererii inegale de transport, ceea ce conduce pe de o parte la desfășurarea neîntreruptă a producției, dar, pe de altă parte, reduce eficiența economică a activității;

f) existența, în numeroase situații, a unor activități cu randament crescător, ce pot impune ca gestiunea producției să fie făcută de către un monopol, consumatorul trebuind astfel protejat împotriva unor eventuale abuzuri;

g) influența deosebită a infrastructurii transporturilor asupra geografiei socio-economice, cunoscându-se faptul că transportul este un mare consumator de spațiu.