Instrumente și modalități de plată

Acreditivul documentar

Camera Internaţională de Comerţ de la Paris (CCI) a elaborat încă din 1933 un set de norme privind AD, intitulate „Reguli şi uzanţe uniforme referitoare la acreditivele documentare“ (RUU), care au fost revizuite (1951, 1962,1974, 1984, 1994). Ultima revizuire fost adoptată de Comitetul Director al CCI în 2006 şi publicată în acelaşi an în “Publicaţia 600”; ea se aplică de la 1 iulie 2007.

Acreditivul documentar (engl. Documentary Credit sau Letter of Credit, L/C, fr. credit documetaire) reprezintă angajamentul asumat de către o bancă la ordinul şi în contul clientului său ( cumpărătorul) de a plăti sau accepta să plătească o anumită sumă de bani contra documentelor atestând livrarea mărfii pe care vânzătorul (beneficiarul acreditivului) se obligă să le emită şi să le prezinte în condiţiile şi termenele stabilite de ordonatorul acreditivului

Scrisoarea de credit comercială (engl. Commercial Letter of Credit) reprezintă un document prin care banca emitentă se angajează în mod irevocabil faţă de exportator, să onoreze cambiile trase asupra ei de către acesta, fie prin plată (dacă tratele sunt la vedere) sau prin acceptare (dacă tratele sunt la termen) cu condiţia ca, odată cu tratele, să fie prezentate şi documentele menţionate în scrisoarea de credit prin care se atestă expedierea mărfii.

(1). contractul de vânzare internaţională

(2). ordin de deschidere a acreditivului

(3). deschiderea acreditivului şi înştiinţarea băncii exportatorului.

(4). avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului.

(5). confirmarea concordanţei datelor din acreditiv cu clauzele din contractul de vânzare internaţională

(6). livrarea mărfurilor

(7). remiterea documentelor care dovedesc expedierea mărfurilor

(8). plata contravalorii mărfurilor pe baza documentelor (în cazul în care acreditivul este domiciliat în ţara vânzătorului-exportator).

(9). remiterea documentelor băncii importatorului şi debitarea contului acestuia

(10). pe baza documentelor primite şi verificate, are loc efectuarea plăţii prin creditarea băncii exportatorului

(11) transmiterea documentelor, pe baza cărora importatorul va intra în posesia mărfurilor.

INSTRUMENTE

Cecul (engl. cheque) este un ordin scris dat de o persoană unei bănci, de a plăti o suma de bani determinată unui terţ, beneficiarul cecului. În acest sens, ordonatorul foloseşte un formular tipizat, pus la dispoziţie de către bănci pentru titularii de conturi de cecuri. Principala funcţie a cecului este cea de instrument de plată, respectiv, o plată la vedere

INSTRUMENTE

Cambia, numită şi trată, (engl. bill of exchange sau draft, fr. lettre de change) este un ordin scris şi necondiţionat dat de o persoană (trăgător, drawer) unei alte persoane (tras, drawee) de a plăti o sumă de bani, la vedere sau la o anumită scadenţă, unui beneficiar. Beneficiarul (payee) poate fi creditorul însuşi (trăgătorul).

INSTRUMENTE

Biletul la ordin (engl. promissory note) este un înscris prin care o persoană (emitentul) se obligă să plătească altei persoane (beneficiarul), sau la ordinul acestuia, o anumită sumă de bani la scadenţă.

CAMBIA

Mijloc de plată

Mijloc de creditare

Mijloc de garantare

Mijloc de obţinere de fonduri băneşti

Mijloc de plată

Cambia poate servi pentru plata datoriei pe care trăgătorul o are la beneficiar, înlocuind circulaţia banilor în numerar: în loc ca trasul să plătească trăgătorului şi acesta să achite datoria sa faţă de beneficiar, trăgătorul dă ordin trasului să plătească direct beneficiarului.

Mijloc de creditare

Între momentul naşterii obligaţiei de plată a debitorului (importatorul) şi momentul încasării contravalorii creanţei sale de către creditor (exportatorul) se scurge un anumit interval de timp, deci se creează o relaţie de creditare.

Mijloc de garantare

Operaţiunile cu trată se caracterizează printr-un grad ridicat de garanţie conferit de mecanismul cambial. În primul rând, trasul este obligat să accepte cambia la prezentare (în caz contrar se recurge la protestul de neacceptare), iar din momentul acceptării trasul devine debitorul principal al obligaţiei de plată. În al doilea rând, cambia poate fi avalizată (engl.endorsed, fr.avalise), un terţ (avalistul) asumându-şi obligaţia de a plăti în locul debitorului, dacă acesta nu efectuează plata. În sfârşit, în cazul neonorării cambiei se poate recurge la protestul de neplată