Regimul Vamal

Regimul vamal

Defineşte statutul juridic al mărfii

Indică:

1)Dacă ( şi în ce condiţii) marfa va fi supusă controlului vamal;

2) Dacă şi unde vor fi plătite taxele vamale

TIPURILE DE REGIM VAMAL

1)Regimurile vamale definitive sau comune

1.1 Regimul vamal la export

1.2. Regimul vamal la import

2) Regimurile vamale suspensive sau temporare

2.1 Regimurile de tranzit

2.2. Regimurile economice

Regimul vamal de export este cel mai simplu regim vamal solicitat de către o firmă exportatoare în momentul în care această exportă definitiv mărfuri în afara teritoriului vamal.

Declaraţia vamală la export, completată de către declarantul vamal – exportatorul sau un comisionar vamal – presupune stabilirea de către acesta a valorii în vamă la export. La export, valoarea în vamă are de obicei importanţă statistică.

Valoarea în vamă la export

Preţul facturat importatorului serveşte ca bază pentru determinarea valorii în vamă; reducerile acordate importatorului nu sunt incluse în calculul valorii în vamă la export.

În funcţie de condiţia de livrare (Incoterms 2000), cheltuielile de transport trebuie adăugate sau deduse pentru a avea o valoare franco frontiera ţării firmei exportatore;

Onorariile şi comisioanele plătite agenţilor, comisionarilor vamali şi expeditorilor sunt luate în calculul valorii declarate dacă acestea sunt incluse în preţul facturat al bunurilor exportate

Regimul vamal la import

În cazul importurilor, măsurile de politică comercială vizează, în principal, protejarea pieţei interne din punct de vedere economic (sprijinirea producătorilor naţionali în competiţia cu concurenţii externi) şi socio-cultural (protejarea sănătăţii publice, a normelor culturale şi morale din societatea respectivă).

În acest sens, se utilizează o gamă diversificată de instrumente de politică comercială, care pot fi grupate în două categorii: tarifare (adică bazate pe tariful vamal) şi netarifare

Regimul de import definitiv

încadrarea, dacă este cazul, în contingente de import pentru ţara exportatoare şi prezentarea în acest sens a licenţei de import şi a documentului de origine a mărfii;

respectarea altor restricţii la import (de preţ, cu caracter fito-sanitar etc.), prezentându-se la vamă documentele respective;

declararea valorii vamale, încadrarea tarifară, calculul taxelor vamale şi plata acestora;

plata altor taxe la care sunt supuse mărfurile care intră în circuitul comercial (de exemplu, taxa asupra valorii adăugate –TVA);

controlul efectiv al mărfii de către autorităţile vamale.

Mărfurile care cad sub incidenţa regimului vamal definitiv vor fi supuse procedurii vamale, urmând să primească “liber de vamă” şi să fie trecute în regimul de mărfuri aflate în circuitul comercial intern din ţara importatoare.

UE

În cazul sistemului vamal din Uniunea Europeană se întâlnesc două situaţii în ceea ce priveşte regimul vamal la importul de mărfuri: punerea mărfurilor în liberă practică şi punerea în consum

Punerea mărfurilor în liberă practică

se realizează ca urmare a plăţii taxelor vamale, conform tarifului vamal comun (TDC – Tarif Douanier Commun). Acest regim vamal permite libera circulaţie a mărfurilor în interiorul Uniunii Europene, dar nu permite libera dispoziţie pe teritoriul naţional al unei ţări membre.

Regimul vamal de punere în liberă practică presupune aplicarea măsurilor tarifare comunitare (perceperea taxelor vamale) şi a celor de politică comercială (de exemplu, contingente, acorduri de autolimitare).