Tranzacții și Piețe Financiare

Definirea sistemului financiar

Sistemul financiar cuprinde indivizi, asociaţii, firme, instituţii, pieţe şi organizaţii guvernamentale implicate în asistarea procesului de schimb al activelor financiare.

Activul financiar reprezintă orice lucru acceptat de societate ca fiind o valoare şi care poate fi preschimbat în bani. Active financiare sunt obligaţiunile, acţiunile, ipotecile, banii (sub formă de numerar, constituie cel mai lichid activ financiar).

Sistemul financiar ajută la mobilizarea economiilor populaţiei în sprijinul utilizării lor productive în afaceri.

Banii şi activele financiare

Domeniul titlurilor de valoare (activele financiare) este strâns legat de utilizarea banilor în cadrul sistemului financiar.

Activul financiar este un bun ce are valoare pentru deţinătorul său.

Activul financiar poate reprezenta:

- Valoare de schimb, atunci când bunul (privit ca marfă) ajută la obţinerea altui bun.

- Valoare de investiţie (capital), atunci când bunul este folosit pentru producerea de venituri în viitor.

Activele sunt de 2 tipuri: reale şi financiare.

Activele reale sunt constituite din bunuri corporale sau necorporale care, integrate în circuitul economic, generează venituri în viitor sub formă de profituri, rente, chirii.

Activele financiare sunt materializate în înscrisuri (hârtii ori înregistrări de cont), care consacră drepturile băneşti ale deţinătorului lor, precum şi drepturile acestuia asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dobânzi, dividende).

Activele financiare reprezintă corespondentul monetar al activelor reale şi relevă caracterul dual al economiei de piaţă – economie reală.

Activele financiare se clasifică în 4 mari categorii:

1. Active bancare – rezultate din operaţiunile specifice băncilor şi instituţiilor asimilate (produc dobânzi, nu au caracter negociabil, dar prezintă un grad redus de risc).

2. Active nebancare – sunt rezultate din operaţiuni de investiţii (de plasament) şi se concretizează în titluri de valoare cu caracter negociabil.

3. Active de capital – sunt rezultate din plasamente pe termen lung şi dau dreptul la obţinerea de venituri viitoare, în condiţiile implicării deţinătorului la riscul afacerii; sunt negociabile pe piaţa de capital.

4. Active monetare – rezultate din plasamente pe termen scurt, negociabile pe piaţa monetară (au grad ridicat de lichiditate)

La acestea se adaugă activele hibride (certificatele de depozit).

Titlurile reprezintă modul de existenţă a activelor nebancare şi se definesc prin faptul că:

- Sunt exprimate printr-un înscris (document scris sau înregistrare electronică) care atestă existenţa unei relaţii contractuale între emitent şi deţinător şi garantează drepturile posesorului lor.

- Titlurile financiare pe termen lung (acţiuni şi obligaţiuni) au un rol deosebit în circuitul economico-financiar. Ele permit astfel transformarea unor valori imobiliare prin esenţa lor (pământ, clădiri, bunuri de echipament) în valori mobiliare prin natura lor (acţiuni).

- Au o anumită valoare.

Valoarea intrinsecă a unui titlu financiar se determină prin calcul şi este în funcţie de rezultatele plasamentului, de veniturile viitoare posibile ale investiţiei.

Totalitatea titlurilor financiare ce fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa de capital (Bursa), se mai numesc şi produse bursiere.

Din punct de vedere al modului în care acestea sunt create, titlurile se împart în primare, secundare şi sintetice.

I. Titluri primare – emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (acţiuni) şi cele pentru atragerea capitalului de împrumut (obligaţiuni).

Caracteristica definitorie pentru titlurile primare este că acestea, pe de-o parte, asigură mobilizarea de capital pe termen lung de către utilizatorii de fonduri, iar pe de altă parte, dau deţinătorilor drepturi asupra veniturilor nete ale emitentului.

Acţiunile – titluri financiare emise de o companie sau societate comercială pentru constituirea, mărirea sau restructurarea capitalului propriu.

Acţiunea este definită prin evidenţierea a 2 elemente:

- Dreptul de acţionar – exprimă drepturile deţinătorului asupra societăţii emitente şi este reprezentat printr-un document numit certificat de acţionar.

- Unitatea dreptului acţionarului – o parte indivizibilă de valoare egală din capitalul firmei.

Din punct de vedere al drepturilor pe care le conferă, acţiunile pot fi comune şi preferenţiale.

Acţiunile comune – dau deţinătorului legal dreptul la vot în adunarea generală a acţionarilor, ceea ce înseamnă participarea la managementul societăţii emitente şi, de asemenea, dreptul de dividende.

Acţiunile preferenţiale – dau dreptul la un dividend fix, care este plătit înaintea dividendului pentru acţiunile comune; în schimb, ele nu dau drept de vot.

Obligaţiunile – titluri reprezentative ale unei creanţe a deţinătorului lor asupra emitentului, care poate fi Statul, un organism public sau o societate comercială.

Obligaţiunile dau deţinătorului dreptul la încasarea unei dobânzi şi vor fi răscumpărate la scadenţă de către emitent, investitorul recuperându-şi astfel capitalul avansat în schimbul obligaţiunilor. Pentru emitent, obligaţiunile reprezintă un instrument de mobilizare a capitalului de împrumut.

Elementele unei obligaţiuni:

- Preţul emisiunii – preţul la care titlul se oferă la emisiune. În acest sens, se poate practica o emisiune al pari (la paritate sau 100%), când preţul corespunde cu valoarea nominală, sau una sub pari, când printr-un preţ de subscripţie inferior se oferă un avantaj investitorilor.