Amenajarea turistică teritorială

Rolul ,importanta si conceptul de amenajare turistica

In literatura de specialitate s-au conturat de-a lungul anilor mai multe puncte de vedere cu privire la conceptul de amenajare a teritoriului.

Astfel FRIRVIL considera ca amenajarea teritoriului reprezinta “un efort de dezvoltare planificata la diferite sectoare ale economiei nationale,in vederea realizarii unei solutii optime pentru dezvoltarea coordonata a unei zone intr-un ansamblu complet”.

In lucrarile seminarului interregional ONU asupra planificarii si dezvoltarii regionale a teritoriului (1970) se arata ca amenajarea teritoriului in zonele turistice reprezinta un proces dinamic si complex de organizare stiintifica a spatiului turistic,luand in considerare relatiile dintre mediul inconjurator si colectivitatile umane,toti factorii care influenteaza aceste relatii.

Inglobata in politica de sistematizare a teritoriului ,amenajarea turistica urmareste valorificarea resurselor specifice,asigura armonizarea dezvoltarii zonelor tarii,stimuleaza cresterea echilibrata si in ritmuri superioare a ansamblului economic national.

Intr-o acceptiune moderna,amenajarea turistica se cere a fi coordonata intr-o viziune sistematica unitate ce urmeaza a fi amenajata(de regula zona/regiune turistica),fiind considerat ca sistem recreativ socio-spatial.

La conturarea sa concura atat propriile structuri,pozitia in teritoriu,caile de acces,valoarea res. tur. ,dotarile de baza materiala cat si elementele definitorii ale cererii turistice din zone emitente:populatie,venituri,structura socio-economica aparte. Combinarea informatiilor referitoare la cele 2 grupe de componente conduce la desprinderea urmatoarelor elemente definitorii pentru conceptul de amenajare turistica.

1. Amenajarea turistica se integreaza in ansamblul sistemic al turismului romanesc,ingloband o serie de subsisteme(subzone,localitati,obiective si puncte turistice)

2. In vederea cresterii eficientei economice si sociale a investitiilor,intre sistemele aceluiasi sistem sau intre diferite sisteme/zone se stabilesc legaturi functionale ce pot lua forma cooperarii.

3. Structura zonelor turistice trebuie conceputa ca un sistem transformabil,polifunctional care sa permita dezvoltari ulterioare si adoptari in functie de mutatiile intervenite in structura cererii.

4. Prin dotari si echipari corespunzatoare ,prin repartitia functionala a acestora in teritoriu se asigura protectia si conservarea calitatii mediului inconjurator

5. Amplasarea in teritoriu a dotarilor,se realizeaza prin mentinerea unor proportii corespunzatoare astfel incat acestea sa nu produca degradarea perimetrului cu resurse turistice valoroase.

6. Evitarea amplasarii unor directive economice(industriale,agricole)in apropierea arealelor turistice,obiective ce pot stanjeni derularea activitatii turistice.

ІІ.Tipologii de amenjare turistica

In scopul optimizarii functionalitatii sistemului amenajabil este necesara cunosterea si descrierea comportamentelor si interactiunii dintre acestea,deoarece orice mutatie intervenita poate modifica echilibrul sistemului.

In functie de trasaturile caracteristice ale unei zone precum si de corelatiile posibile intre acestea se pot stabili urmatoarele tipologii:

1. Amenajarea bazata pe unicitatea prestatiei determinata de regula de caracterul limitat al resurselor turistice

2. Localizarea “la sursa” in care amenajarea se realizeaza in ambientul unor resurse turistice mat(antropice) respectiv la locul “materiei prime”

3. Amenajarea complexa cu o infrastructura dezvoltata si o diversitate de unitati turistice,dar indepartate de piata cumparatorului(Stana de Vale,Borsa)

4. Amenajarea turistica polivalenta cu o larga paleta de servicii oferite turistilor si care se adreseaza unei diversitati a segmentelor cererii(Vatra Dornei,Neptun ,Baile Felix)

5. Amenajarea supra structurala,specifica zonelor ce au un nivel mai ridicat de dezvoltare economica,turismul integrandu-se in asa numita expansiune a tertiarului(Poiana Brasov,Sinaia,Mamaia).

In functie de aceste tipologii statiunile turistice cu obiectivele lor ,considerate puncte cheie,in amenajarea zonei turistice determina fluxurile turistice intre zona de origine si cea de receptie constitind premise in fundamentarea stiintifica a amenajarii turistice.

III.STRATEGII DE AMENAJARE TURISTICA.OBICTIVE SI PRINCIPII

La elaborate unei strategii de amenajare turistica se tine seama de mai multi factori intre care:resursele naturale si antropice si gradul lor de valorificare ,resursele materiale,umane si financiare aferente turismului,obiectivele politice si economice pe termen scurt,mediu si lung,realizarile din activitatea turistica in ce priveste structurile de primire,circulatia turistica si rezultatele ec-sociale.

Tinand seama de acesti factori,obiectivele principale ale strategiei de amenajare turistica sunt:

1. Valorificarea superioara a potentialului turistic

2. Diminuarea sezonalitatii respective extinderea sezonului turistic prin echiparea teritoriului cu dotari exploatabile si functionale tot timpul anului

3. Atragerea unui numar sporit de turisti romani si straini

4. Largirea ariei geografice de provenienta a turistilor straini

5. Sorirea eficientei economice si sociale a activitatii de turism

6. Dezvoltarea tuturor formelor de turism posibile si pretabile in teritoriul amenajat

7. Pastrarea si conservarea mediului inconjurator si a obiectivelor turistice

In literature de specialitate,in elaborarea si aplicarea strategiilor de amenajare turistica s-au conturat urmatoarele principii(“Teoria si practica amenajarii turistice”-M. Botez,Ion Berbecaru”)

1. Principiul integrarii armonioase a conditiilor natural cu suprafetele construite, cu structura edilitara si baza naturala turistica.Este necesar ca amenajarea turistica (constructii) sa fie realizate cu elemente ale arhitecturii locale si armonios integrate in mediul geograpic

2. Principiul structurilor evolutive potrivit caruia structura unei zone turistice este necesar sa reprezinte un sistem multifunctional si transferabil,care sa permita dezvoltari continue si adaptari in functie de cerintele clientele turistice.

3. Principiul realizarii serviciilor turistice de baza si a celor suplimentare care pun accentul pe elementul recreativ ,dinamic al unei zone,subzone,centru sau punct touristic pe diversificare

4. Principiul retelelor interdependente intre constructiile si activitatile turistice si populatia autohtona cu activitatea ei social-economica

5. Principiul functionalitatii optime a intregului sistem turistic. Orice dereglare in functionarea uneia dintre componente antreneaza efecte in lant,cu consecinte necontrolabile asupra teritoriului si asupra activitatii turistice in general.

6. Principiul rentabilitatii directe si indirect.Orice amenajare turistica a teritoriului care nu genereaza efecte economice si sociale favorabile nu se justifica teoretic si practic ca solutie de dezvoltare in profil territorial.