Asigurări în Turism

I. Introducere în noţiunea de asigurări în turism

În ultimii ani se observă o creştere considerabilă a cazurilor de implicare a companiilor de asigurare, în soluţionarea situaţiilor care de regulă pentru companii sînt scumpe şi grave, inclusiv a cazurilor de deces şi repatrierea corpului la locul de trai permanent.

Aceste cazuri sînt frecvente pentru unele ţări cu tradiţii în turism, care sînt cel mai des solicitate de turişti. Motivul este legat de cultura comportamentală a turiştilor moldoveni peste hotare. Pentru prevenirea acestor probleme, care nemijlocit se răsfrâng asupra sănătăţii turiştilor, se pot soluţiona de firmele turistice printr-un instructaj amănunţit înainte de plecare, privind posibilele pericole care pot apărea. Evident că nimeni nu este asigurat de întâmplări. Dar unele neplăceri ale clienţilor pot fi prevăzute.

Actualitatea problemei privind situaţiile de asigurare în ultimul timp devine tot mai importantă din motivul că, Republica Moldova a trecut la o colaborare deschisă cu comunitatea internaţională. Astfel pentru turiştii moldoveni sînt deschise multe ţări străine, la care turiştii nu sînt iniţiaţi în temă referitor la specificul ţării receptoare.

Studierea problemei date este foarte importantă şi din punct de vedere al eticii turismului. Cu părere de rău, mulţi din cetăţenii noştri cu speranţa că nu se va întîmla nimic, nu se grăbesc să profite de serviciile companiilor de asigurare înainte de călătorie. Majoritatea din ei se atârnă cu neîncredere la orice tip de asigurare, uneori chiar categoric nu doresc să procure poliţa de asigurare. Motivul argumentat de ei este că bani se plătesc dar rezultatul lipseşte.

Misiunea firmei turistice este de ai convinge pe turişti să procure poliţa de asigurare, deoarece conform Legii Turismului, asigurarea este obligatorie. Pentru cei mai categorici este necesar de explicat pericolul privind nedorinţa de asigurare, posibilele probleme care pot să apară la hotarele ţării, cînd se tranzitează graniţa.

Dacă turistul nu se lasă convins, atunci trebuie să semneze pe contractul turistic că refuză procurarea poliţei de asigurare, asumându-şi astfel toate riscurile posibile.

Examinând experienţa altor ţări privind procedura de asigurare şi întrebând de un neamţ, un francez sau un american ce va procura obligatoriu călătorind într-o altă ţară, el va numi în primul rînd asigurarea medicală.

Piaţa turistică a Republicii Moldova după timp îndelungat de „refuz al procedurii de asigurare” şi datorită Legii Turismului, treptat începe să conştientizeze importanţa asigurării şi se include în standardele recomandate de Organizaţia Mondială a Turismului privind călătoriile turiştilor peste hotarele ţări de unde provin.

II. Necesitatea asigurării turiştilor

Plecând după hotarele ţării, turistul permanent se află într-o situaţie extremală: schimbul climei, diferenţa compoziţiei chimice a apei, regimului de alimentaţie, alte tipuri de schimbări, care în mod automat dau naştere anumitor riscuri.

După numărul de cazuri privind apariţia situaţiilor de asigurare, sunt ţările în care cel mai des călătoresc cetăţenii Republicii Moldova. Majoritatea companiilor de asigurări recunosc că Turcia se află printre lideri, ca ţară, unde numărul de cazuri a situaţiilor de asigurare a turiştilor este foarte ridicat. Cea mai răspândită diagnoză este disfuncţia aparatului degestiv (procesul de inflamare a tractului degestiv). Acestei diagnoze îi sînt caracteristice şi alte dereglări cum ar fi: intoxicarea, diareia şi dizenteria. O altă diagnoză răspândită la turişti cree îşi petrec vacanţa pe litoralul Mării Negre din Turcia este răceala - în toate formele ei de realizare. Şi în sfârşit traumele. La o temperatură de 45 grade căldură, turiştii moldoveni practică diverse sporturi extremale cum ar fi: zborul cu paraşuta, schi pe apă, daiving etc. Toate aceste sporturi sînt însoţite în organismul turiştilor de prezenţa băuturilor alcoolice. Rezultatul este evident: fracturi, traume etc.

O altă problemă pentru companiile de asigurare este moda de ultimă oră a turiştilor de a se odihni cu copii mici. Astfel turiştii plecând la odihnă, tot mai des iau copii de doi – trei ani, iar alţii mai îndrăzneţi, iau copii chiar şi de un an, uitând însă să le aplice vaccina necesară.

Odihna cu copii mici pe litoralul Turciei este posibilă numai atunci cînd, turiştii se cazează într-un hotel de cinci stele, unde alimentaţia şi condiţiile te trai sunt acceptabile pentru ei. Hotelurile de categoria două-trei stele în nici un caz nu corespund cerinţelor pentru odihna cu copii mici.

Sânt situaţii destul de frecvente, cînd apar probleme şi din cauza neprofesionalismului însoţitorului de grup. Astfel, firmele turistice pentru a nu-şi pierde reputaţia de firmă solidă şi serioasă pe piaţa turistică, trebuie să acorde o atenţie deosebită persoanelor, cărora li se încredinţează însoţirea grupului turistic.

Cu toate că asigurarea este obligatorie, cu părere de rău încă se mai întâlnesc firme turistice care consideră asigurarea un supliment de cheltuieli. Colaboratorii unor astfel de firme nici nu pot să-şi imagineze reacţia turiştilor, care au permanent grijă de sănătatea lor, momentul cînd li se comunică, că asigurarea este un lucru în plus şi care necesită cheltuieli suplimentare. Încrederea turiştilor faţă de astfel de firmă turistică scade imediat.

Sânt şi astfel de cazuri când turiştii refuză procurarea poliţei de asigurare din motivul că firma turistică, propune serviciile unei companii de asigurare necunoscute. În această situaţie se pune în joc nu numai reputaţia firmei, dar şi protecţia turistului.

Firmele turistice care utilizează serviciile unor companii de asigurare cu imagine sporită pe piaţă, au numai de câştigat în urma tranzacţiilor întreprinse cu turiştii. Astfel de colaborare minimizează riscurile financiare a firmei turistice în cazul apariţiei unor situaţii nestandarde şi totodată sporeşte încrederea turiştilor faţă de această firmă.

III. Tipurile de asigurări în turism

Firmele turistice ca persoane juridice profită de un şir de servicii acordate de către companiile de asigurare. Astfel, în sfera industriei turistice există asigurări obligatorii şi benevole la dorinţa turistului.

Asigurările în turism se clasifică în următoarele tipuri:

• asigurarea turistului şi a bunurilor sale;

• asigurarea riscurilor firmelor turistice;

• asigurarea turiştilor pentru călătoriile de peste hotare;

• asigurarea turiştilor străini;

• asigurarea răspunderii civile;

• asigurarea răspunderii civile pentru posesorii mijloacelor de transport;

• asigurarea privind situaţiile neprevăzute (în cazul accidentării) şi achitarea serviciilor medicale.