Bazele Economiei Turismului

INTRODUCERE

Pentru multe ţări din lume turismul a devenit una din cele mai importante, profitabile şi prospere ramuri ale economiei. Deşi este o ramură mai tânără decât cele tradiţionale, din punctul de vedere al înzestrării infrastructurale, al modernizării, turismul nu rămâne în urma acestora.

În 2007, în lume au fost înregistraţi peste 898 mln de turişti, din care aproape 60% îi reveneau Europei, în topul mondial al statelor receptoare de turişti pe primele locuri se situau Franţa (11,2%), Spania (7,6%), SUA (7,5%), Italia (5,6%), Marea Britanic (4,1%), China (8%), Mexic (3,1%), Polonia (3%), Canada (3%), Austria (2,8%), cărora le reveneau circa 56% din numărul lor total. Pentru anii următori, OMT şi-a menţinut previziunile, potrivit cărora numărul de turişti va atinge 1,1 miliarde în 2010 şi 1,6 miliarde în 2020.Ca importanţă economică, turismul ocupă un loc de frunte în sfera serviciilor, şi rolul lui în această privinţă creşte necontenit.

În 1999, pe seama acestei ramuri s-au obţinut 12% din produsul naţional brut mondial, în Europa, în sfera turismului activează fiecare a 16-a persoană angajată în câmpul muncii. Veniturile anuale ale statelor din zona Sud-Est Centrală a Europei aduse de turism oscilează de la 445-500 mii. dolari în România şi Bulgaria (câte 2-4 mii. de turişti) până la 1,8-2 mild. dolari în Cehia, Ungaria, Croaţia (câte 17-20 mii. turişti).

Succese deosebit de însemnate în dezvoltarea turismului în ultimele decenii a obţinut Turcia (ţară în fond asiatică, însă mai mult europeană prin provenienţa turiştilor şi relaţiile sale economice), care în prezent încasează anual câte 3 mild. dolari (9-10 mii. de vizitatori).

Întâietatea mondială în privinţa numărului absolut de turişti o deţin Italia, Franţa şi Spania, care sînt vizitate anual de 50-62 milioane de oaspeţi. Un dinamism sporit în creşterea acestui indice îl au şi SUA, în care numărul de vizitatori străini depăşeşte cifra de 40 mii. anual, în unele ţări şi teritorii, de regulă mici, numărul turiştilor întrece de zeci de ori numărul populaţiei lor (Monaco, insulele Caimane şi insulele Virgine - ambele britanice ş.a.) sau chiar de 110-120 ori (Andora, San-Marino). Pe potrivă este aici şi mărimea venitului obţinut pe seama deservirii turiştilor. Din statele europene "nepitice" în această privinţă se evidenţiază Spania, Cehia, Elveţia, Austria şi Ungaria, în care numărul turiştilor întrece populaţia lor de 1,5-2,6 ori.

Indicatorul de încasări turistice pe cap de locuitor pe la mijlocul anilor '90 (sec. XX) au fost de 1625 dolari în Austria, 1352 - în Elveţia, 674 - în Spania, 565 - în Belgia, 475 - în Franţa, fapt ce se explică prin diferenţa de preţuri şi calitatea serviciilor turistice. Conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Turismului, cheltuielile medii ale unui turist străin a fost în Belgia de 1024 dolari, în Olanda - 876, Germania - 862, în Italia - 833, în Elveţia -822, în Spania - 564 şi în Franţa – 458.

În anul 2000, turismul mondial a avut o creştere de 7,4%. S-au înregistrat 698 milioane de călătorii în scopuri turistice, ceea ce e cu circa 50 mii. mai mult decât în 1999.

La aceasta au contribuit indiscutabil aşa evenimente atractive pentru turişti cum au fost jocurile Olimpice de la Sydney, Cupa Europei la fotbal din Belgia şi Olanda, Expo-2000 din Hanovra şi jubileul creştin de la Roma. Cea mai însemnată creştere a deplasărilor turistice (14,5%) s-a înregistrat în Asia de Est şi în zona Pacificului. Cel mai mare număr de vizitatori a înregistrat în acest an Franţa (74,5 mii.), urmată de SUA (sporul a fost cu 8,7% faţă de 1999), care s-a deplasat pe locul doi, depăşind indicele Spaniei. Veniturile turistice mondiale în 2000 au atins aproximativ 476 mild. de dolari - cu 4,5% mai mult decât în 1999.

Veniturile calculate în medie pe seama unui călător au constituit aproape 682 de dolari.

Noţiuni fundamentale utilizate în turism

Dezvoltarea turismului ca fenomen de masă şi implicit ca domeniu de sine stătător cu aspecte specifice, definiţii, principii, instrumente, a generat preocupări numeroase în rândul tuturor celor implicaţi direct sau indirect în tot ceea ce reprezintă aşa numita actualmente "industrie a călătoriilor", în prezent turismul, cu toate semnificaţiile sale de-a lungul existenţei societăţii omeneşti, este surprins în literatura de specialitate de către reputaţi specialişti atât pe plan internaţional cât şi intern.

Sintetic poate fi spus că: "turismul este cea mai complexă industrie din lume, în derularea sa fiind implicată întreaga societate, în acelaşi timp, turismul reflectă întreaga societate, poate fi considerat un adevărat barometru al acesteia"

Puncte de plecare în abordarea complexă a turismului:

În prezent, sub aspect economic este evident faptul că turismul joacă un rol din ce în ce mai important în toate ţările lumii şi implicit în politica economică internaţională. Acest aspect este relevat în special de către înregistrările statistice, ca de exemplu: sosirile internaţionale de turişti, care se constituie într-o valoare mai mare în totalul exporturilor internaţionale decât toate celelalte sectoare de activităţi (excepţie făcând industria petrolieră şi cea a construcţiilor de maşini).

Rolul economic al turismului trebuie analizat din următoarele puncte de vedere: ca variantă de dezvoltare a comerţului exterior, fiind o ramură aducătoare de valută ce contribuie la echilibrarea balanţei de plăţi; activitate ce poate contribui la dezvoltarea tuturor ramurilor economiei naţionale prin interdependenţa acestuia cu diverse domenii de activitate; domeniu ce contribuie la crearea PIB, în unele ţări fiind chiar principala activitate din cadrul economiei; generator de locuri de muncă în special în zone cu industrii slab dezvoltate şi acolo unde şomajul este ridicat etc.

Deşi interesul s-a concentrat în special asupra importanţei economice şi beneficiilor aduse de activitatea turistică, în ultima vreme s-a urmărit cu multă atenţie şi impactul cultural şi fizic al turismului (supra-utilizarea resurselor turistice, turbulenţele sociale generate de fluxurile masive de turişti, deprecierea tradiţiilor şi valorilor culturale etc.). Din aceste considerente, toate politicile actuale de dezvoltare a turismului şi în general a economiilor naţionale, pun accent pe respectarea principiilor durabilităţii în orice acţiune umană, în cazul nostru atât de către agenţii de turism cât şi de către turişti, deoarece nimic nu poate exista pe termen lung decât dacă respectul faţă de natură este prioritar.

In analiza, definirea şi previziunea fenomenului turistic, cele precizate mai sus au reprezentat şi continuă să fie puncte de plecare în teoriile numeroşilor specialişti în domeniu, în cele ce urmează sunt prezentate câteva aspecte reprezentative pentru teoria economiei turismului.

Abordări ale terminologiei specifice

Din punct de vedere etimologic, după majoritatea dicţionarelor, cuvântul "turism" provine din termenul englezesc "to tour" = a călători, a colinda; în alte dicţionare se precizează că termenul provine din limba franceză "tour" = călătorie, drumeţie, circuit, şi nu în ultimul rând anumiţi cercetători localizează provenienţa termenului ca fiind din limba greacă "turnus" (cu aceeaşi semnificaţie). Indiferent de provenienţa sa, se poate concluziona că termenul a fost preluat treptat de majoritatea ţărilor lumii, pentru a explica formele călătoriilor ce au ca scop agrementul şi recreerea.

Termenul "tour" apare pentru prima dată în unele documente englezeşti în jurul anilor 1700, fiind interpretat ca acea acţiune de a vizita anumite obiective, sau altfel spus, deplasarea şi sejurul persoanelor în altă localitate pentru a petrece timpul liber (loisir).

De-a lungul timpului, amploarea fenomenului turistic atât din punct de vedere economic cât şi social a determinat apariţia a zeci de definiţii ale turismului, fiecare cercetător încercând să identifice şi să explice noi laturi a ceea ce devenise treptat un domeniu distinct şi important. Astfel, punctele de vedere asupra fenomenului „turism" s-au formulat o dată cu evoluţia sa, variind în funcţie de pregătirea profesională a celor ce au studiat şi şi-au exprimat opiniile, ca de exemplu:

- un economist va afirma că fenomenul este de natură pur eco¬nomică;

- un geograf va susţine că turismul este în primul rând o activitate legată de exploatarea reliefului, climei, faunei, apelor;

- sociologul va explica turismul prin implicaţiile uneori negative ale vieţii cotidiene asupra oamenilor;

- psihologul va defini fenomenul de masă turism, prin independenţa şi senzaţia de bună dispoziţie a oamenilor în timpul vacanţelor;

- un ecologist va privi turismul sub aspectul impactului pozitiv şi negativ al acestuia asupra mediului;

- un specialist în urbanism şi amenajare a teritoriului va trata fenomenul din punct de vedere al implicaţiilor acestuia în transformarea peisajului prin crearea de localităţi şi staţiuni turistice, uneori chiar introducerea în circuitul turistic a unor noi zone etc.