Circulația Turistică

TEMA 3. CIRCULAŢIA TURISTICĂ.

3.1. Forme de turism: structură, caracteristici, interacţiuni.

3.1.1. Tipologia călătoriilor.

3.1.2. Caracteristicile principalelor forme de turism.

3.2. Măsurarea circulaţiei turistice şi dificultăţile cunoaşterii fenomenului turistic.

3.2.1. Metode de înregistrare a circulaţiei turistice.

3.2.2. Indicatori de cuantificare a circulaţiei turistice.

Lumea de astăzi, mai mult ca oricând, trece printr-o perioada de profunde schmbări. Poate de aceea se şi spune că suntem în pragul unei a doua revoluţii indistruale. Chiar dacă aceasta este o exagerare, sau poate o prezicere exactă, este de remarcat că noile tehnologii şi noile forme de comunicaţie vor avea consecinţe insemnate şi ample asupra multora dintre sisteme economice, politice, sociale şi demografice ale lumii. Ceea ce ieri era de neconceput sau de neimaginat, astăzi a devenit un fapt obişnuit. Mutaţiile în structura socio-profesională, în structura produselor şi serviciilor antrenează, la rândul lor, o nouă revoluţie în ceea ce priveşte călătoria, hotelul şi industriile aferente. Cum e şi firesc, toate acestea îşi găsesc reflexul în dinamismul structurii formelor (tipurilor) de turism, corespunzător evoluţiei diferitelor tipuri de turişti, cu disponibilitatea combinării lor spre a răspunde cât mai bine putătorilor motivaţiei turistice.

3.1. Forme de turism: structură, caracteristici, interacţiuni

3.1.1. Tipologia călătoriilor

1. După locul de provenienţă a turiştilor:

• Turism intern;

• Turism receptor;

• Turism emitent.

2. După gradul de mobilitate:

• Turism de sejur: satisfacerea nevoilor turiştilor într-o zonă anumită pentru un timp determinat. La rândul său se împarte în:

- Turism de sejur lung (turism rezidenţial): cuprinde turişti cu durata şederii de peste 1 lună;

- Turism de sejur mediu: durata şederii nu depăşeşte 30 zile;

- Turism de sejur scurt: 1-3 zile.

• Turism de circulaţie (itinerant, în circuit): deplasări continue de itinerare stabilite dinainte sau spontan, cu sejururi scurte, în diferite localităţi pe traseele traversate. Aici sunt incluse şi croazierele.

• Turism de tranzit: traversarea unor ţări sau regiuni turistice pentru a ajunge la destinaţia turistică.

3. După sezonalitate:

• Turism de iarnă (turism „alb”, turism hibernal);

• Turism de vară (turism estival): ţine de sezonul de vârf, cu cel mai mare şi intens flux;

• Turismul de circumstanţă (turism ocazional): localizat în timp şi spaţiu cu fluxuri limitate, provocate de anumite acţiuni turistice (cultural-artistice etc.). Aici sunt incluse şi turismul de vânătoare şi de pescuit, care ţin de sezonul de vânătoare.

4. În funcţie de mijlocul de transport folosit:

• Turism de drumeţie (drumeţia): parcurgerea unor distanţe pe jos;

• Turism rutier (autoturism): cicloturism, motociclismul, turismul automobilistic etc.;

• Turism naval: turism maritim, fluvial, nautic, sportiv, plimbări şi excursii de agrement cu bărci, canoe, croaziere etc.;

• Turism feroviar: deplasări în scopuri turistice cu trenul;

• Turism aerian: cea mai efectivă, progresivă şi în plină evoluţie.