Contabilitate în Turism

Contabilitatea are în prezent o multitudine de accepţiuni în sensul că este considerată, după caz, o tehnică de gestiune, unul dintre limbajele formalizate ale organizaţiilor, o ştiinţă şi un sistem informaţional.

Contabilitatea este un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi comunică informaţii financiare despre o entitate economică identificabilă.

În ceea ce priveşte organizarea sistemului informaţional contabil, trebuie remarcat că s-au conturat două concepţii: una monistă şi cealaltă dualistă. Conform concepţiei moniste, sistemul informaţional contabil este organizat într-un singur circuit atât pentru operaţiile care privesc relaţiile cu terţii cât şi pentru cele care privesc gestiunea internă.

Concepţia dualistă, după care este organizat sistemul contabil din ţara noastră începând cu 1 ianuarie 1994, presupune delimitarea într-un circuit distinct a conturilor care au ca obiect înregistrarea schimburilor şi relaţiilor cu terţii precum şi rezultatele financiare şi într-un alt circuit conturile care înregistrează producţia, costurile şi rentabilitatea produselor, lucrărilor şi serviciilor executate. Se formează astfel circuitul contabilităţii financiare sau generale şi circuitul contabilităţii de gestiune Organizarea contabilităţii în ţara noastră în două circuite este motivată de faptul că, pe de-o parte, trebuie asigurat accesul la informaţiile financiar-contabile a tuturor utilizatorilor interesaţi şi, pe de altă parte, într-o economie de piaţă concurenţială secretul afacerilor trebuie să protejeze întreprinderea în competiţie cu celelalte întreprinderi. Deci, caracteristica principală a sistemului contabil dualist este că distinge în mod clar informaţiile ce pot fi date publicităţii de cele confidenţiale.

CAPITOLUL 1

OBIECTUL CONTABILITĂŢII

1.1. Entităţile economice – obiect de studiu pentru contabilitate

Contabilitatea a apărut din necesitatea de a răspunde pe plan informaţional şi decizional la problema gestiunii valorilor circumscrise unei entităţi economico-sociale date.

Entităţile pot fi studiate din diferite puncte de vedere: juridic, economic, social :

 ca entitate juridică, aceasta poate lua diferite forme de personalitate juridică. În această calitate ea are drepturi şi îşi asumă obligaţii, iar statutul său juridic serveşte ca suport noţiunii de patrimoniu (definit prin relaţiile cu terţii, care dau naştere la creanţe şi datorii);

 ca entitate economică, ea este un agent economic care angajează un capital într-un proces de transformare şi/sau de fabricaţie în vederea furnizării pe piaţă de bunuri şi servicii;

 ca entitate socială utilizează resurse umane în vederea obţinerii bunurilor şi serviciilor.

Tipurile de entităţi economice diferă de la o ţară la alta, iar în cadrul aceleiaşi ţări, de la o perioadă la alta. Dată fiind diversitatea, ele pot fi clasificate după mai multe criterii, şi anume:

a) după forma de proprietate distingem :

- întreprinderi proprietate de stat (publice), care aparţin în totalitate sau parţial statului;

- întreprinderi proprietate privată. În cadrul unităţilor proprietate privată s-au conturat două forme de organizare economică, şi anume:

- întreprinderi proprietate socială, denumite şi societăţi comerciale constituite prin aportul a două sau mai multe persoane fizice şi/sau juridice;

- întreprinderi individuale în care o singură persoană participă cu întregul capital, conduce direct şi răspunde cu întreaga avere pentru obligaţiile asumate.

- întreprinderi mixte la care participă atât investitori particulari cât şi puterea publică sau întreprinderi la care participă atât investitori autohtoni cât şi străini.

b) după dimensiunile lor, unităţile patrimoniale pot fi:

- întreprinderi mari;

- întreprinderi mici şi mijlocii;

- microîntreprinderi.

c) în funcţie de sectoarele de activitate în care operează deosebim

- întreprinderi care operează în sectorul primar (agricultură, silvicultură, industrie extractivă etc.);

- întreprinderi care operează în sectorul secundar (industrie şi construcţii) - acestea se bazează, în general, pe prelucrarea sau transformarea rezultatelor obţinute în sectorul primar ;

- întreprinderi care operează în sectorul terţiar (transporturi, comunicaţii, asigurări, turism, bănci etc.).

Conform Legii contabilităţii republicată , au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie, respectiv contabilitate financiară, potrivit legii, şi contabilitate de gestiune adaptată la specificul activităţii, următoarele tipuri de entităţi: societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste, precum şi instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial, precum şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri. De asemenea, au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie şi subunităţile fără personalitate juridică