Ecologia în industria

La nivel global, grija faţă de mediul ambiant este în continuă creştere, atît la nivelul organismelor guvernamentale naţionale, asociaţiilor civice -neguvernamentale de protecţie a mediului, a organismelor internaţionale, cît şi în rîndul operatorilor industriei turismului şi călătoriilor.

Organismele internaţionale guvernamentale ce acţionează în sfera industriei turismului şi a călătoriilor, cît şi informaţiile oferite de coloşii industriei ospitalităţii la nivel global (lanţuri hoteliere, lanţuri de restaurante, companii de evaluare de profil etc.) vin în întâmpinarea operatorilor industriei cu studii, analize, standarde de operare ecologică şi de calitate, cît şi cu recomandări care să ofere. în baza datelor şi experienţelor culese la nivel "global, regional sau naţional, soluţii de operare „prietenoasă" a unităţilor hoteliere, restaurantelor şi altor structuri de primire sau pregătire şi servire a meselor, în context ecologic şi profitabil.

Lanţurile hoteliere şi de restaurante, deşi au propriile politici de operare şi de protecţie a mediului ambiant, şi în ciuda concurenţei între ele din punct de vedere ecologic, toate îşi reunesc eforturile în ceea ce priveşte protecţia mediului. In rândurile lor se află în derulare programe de protecţie a mediului turistic-hotelier. Această stare de veghe din cadrul fiecărei unităţi turistice face parte din alertarea hotelierilor şi restauratorilor faţă de cererea din ce în ce mai mare a consumatorilor de servicii turistice pentru oferte ecologice, „curate". Mediul reprezintă în prezent, din ce în ce mai mult, o condiţie a succesului în afaceri.

3.1 Politica de protecţie a mediului în industria ospitalităţii

Fiecare unitate hotelieră trebuie să-şi creeze propriile politici de protecţie proactivă a mediului ambiant, indiferent dacă face parte dintr-o companie puternică sau este o afacere de familie.

Politicile corporative respectiv cele ale lanţurilor hoteliere, naţionale sau internaţionale, nu pot să nu ţină seama de zona de localizare a unităţii hoteliere, de climatul, condiţiile specifice de operare, constrângerile legale din punct de vedere al politicilor de mediu din ţara respectivă. Dacă aceste politici oficiale lipsesc, operatorii acestor corporaţii au datoria morală de a le introduce. Oricum, fiecare unitate hotelieră are identitatea ei, particularităţile ei şi, de aceea, este necesar sa se folosească creator şi să se aplice concret informaţiile despre mediul ambiant.

Experienţele pozitive de succes, trebuie sa ţină seama — în procesul aplicării lor în practica curentă - de legislaţia naţională şi de constrângerile la care sunt supuşi în momentul dat, pentru a funcţiona în parametri de performanţă, păstrând nealterat mediul ambiant şi calitatea serviciilor oferite.

Politica fiecărei unităţi trebuie să se bazeze şi pe cererea reală a consumatorilor de servicii turistice, pe implicarea clienţilor în punerea în practică a acestor concepte - ca parte activă şi conştientă - alături de personalul unităţii. Trebuie deci să se educe în permanenţă personalul şi chiar clienţii.

Politica de protecţie a mediului urmată de un hotel trebuie urmărită în permanenţă alături de realizarea indicatorilor de încasări sau gradul de ocupare. Rezultatele se pot observa numai dacă se menţin standardele de operare, cu reducerea consumurilor nejustificate de: apă, energie sau combustibili, cu evacuarea resturilor menajere la canal. Rezultatele se mai pot observa şi prin măsurare: raportarea consumurilor la alte perioade din trecut dar şi la reacţia clienţilor faţă de atitudinea „prietenoasă" cu mediul.

In cadrul politicii de protecţie a mediului înconjurător este necesară realizarea unui plan de punere în practică. Astfel, prima fază este cea a evaluării, în care se stabileşte în ce stadiu se găsesc unitatea şi localitatea. In a doua fază, cea a provocării, este necesară atragerea tinerilor lucrători, a celor care au rolul de control din partea agenţiei de protecţie a mediului, a autorităţii publice locale, anunţarea presei locale şi chiar centrale, implicarea filialelor locale, a asociaţiilor profesionale din branşă. Următoarea etapă, acţiunea, necesită un plan simplu, cu obiective clare, care trebuie făcut cunoscut întregului colectiv.

Factorul cheie este implicarea managerilor. Ei trebuie să croiască planul de abordare a acestor politici, pot preîntâmpina reclamaţiile prin decizii manageriale corecte şi la timp, cei care pot să închidă risipa de resurse.

Este necesară stabilirea responsabililor de acţiuni, implicarea departamentului tehnic în urmărirea consumurilor, metodelor şi căilor de reducere fără afectarea proceselor tehnologice normale şi calitatea serviciilor. Totodată trebuie alocaţi şi cheltuiţi bani pentru înlocuirea acelor utilaje care, pe lîngă consumuri neeconomice, pot pune în pericol şi viaţa clienţilor.

Ultima etapă este analiza rezultatelor obţinute. Urmărirea rezultatelor trebuie făcută periodic. Sunt necesare corectarea erorilor sau depăşirilor de consum, premierea celor care sunt merituoşi în punerea în practică a planului, lansarea planului pentru următoarea perioadă etc.

Politicile de protecţie ecologică trebuie să aducă hotelierilor avantaje multiple. Pe de o parte o creştere a volumului de afaceri, iar pe de altă parte reduceri însemnate în costurile de operare, adică un profit mai mare. Aceasta se traduce prin:

1. un consum mai mic şi, în consecinţă, costuri mai mici (multe măsuri de protecţia mediului sunt menite să reducă consumul de energie, apă, materiale consumabile etc. servind, de asemenea, la reducerea costurilor de operare);

2. loialitatea clienţilor şi o mai bună imagine publică (oaspeţii hotelului sunt din ce în ce mai interesaţi de protecţia mediului înconjurător; dacă se poate dovedi preocuparea pentru protecţia mediului cît şi pentru confortul lor, se câştigă respectul şi loialitatea clienţilor; ei vor face publicitate hotelului);

3. atragerea şi păstrarea unui personal devotat (dacă personalul observă preocuparea pentru protecţia mediului, va avea sentimentul că este angajat de o companie mai înţelegătoare; aceasta va duce la creşterea motivaţiei, a loialităţii şi eficienţei personalului, ceea ce determină o fluctuaţie mai mică a personalului);

4. avantaje pe termen lung (lucrându-se cu alţi colegi din industrie şi demonstrându-se o practică bună se va contribui la asigurarea protecţiei mediului înconjurător).

Realizările sunt obţinute printr-o planificare riguroasă, cu obiective clare şi o urmărire atentă a îndeplinirii acţiunilor, dar mai ales, datorită unei decizii de demarare a acţiunilor necesare protecţiei mediului.

Multe din rezultatele pozitive sunt obţinute prin măsuri simple, fără a implica costuri deosebite. Altele sunt o combinaţie de măsuri simple şi costuri relativ reduse, dar şi măsuri de investiţii - cu costuri relativ mari, însă rambursate înainte de termenul prevăzut prin economiile realizate prin:

- consumuri reduse de energie, combustibili, apă şi taxe de gospodărie comunală reduse (pentru deversări de efluenţi/ape menajere tratate);

- colectarea deşeurilor compactate şi reduse ca volum, vânzarea deşeurilor reciclabile - hârtie, cartoane, sticle, doze de aluminiu, lemn

de la europaleţi şi ambalaje etc.