Economia Turismului

Cererea turistică

Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de a se deplasa periodic şi temporar în afara reşedinţei proprii, pentru alte motive decât prestarea unor activităţi remunerate la locul de destinaţie.

Consumul turistic este o expresie a cererii solvabile a populaţiei pentru serviciile turistice, care îşi găseşte echivalent în oferta turistică, în timp şi spaţiu. Consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de purtătorii cererii turistice pentru achiziţionarea unor servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică.

Gama de servicii pe care un turist le poate solicita în timpul unei călătorii turistice, în decursul unui sejur de vacanţă sau în cadrul unei forme specifice de turism, este foarte variată, depinzând de însăşi forma de turism practicată, de diversitatea produselor turistice în cadrul fiecărei forme de turism, de distanţa dintre localitatea de reşedinţă a turistului şi locul unde se va realiza respectivul consum turistic, de sezonalitatea activităţii turistice, de felul atracţiilor turistice majore care polarizează curentele turistice spre anumite destinaţii, de puterea de cumpărare a clientului potenţial (cererea solvabilă) şi, într-o proporţie importantă, de gusturile, preferinţele, aspiraţiile etc, într-un cuvânt, de motivaţiile nevoilor sociale pentru servicii turistice ale clientelei potenţiale.

Încercând o sintetizare a acestor multiple aspecte, rezultă că cererea turistică se manifestă practic într-un număr infinit de variante, nuanţate de la un client potenţial la altul, în funcţie de:

- tipologia socio-profesională, familia şi forma de turism în care se desfăşoară călătoria turistică a clientului interesat;

- caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de transport, modalităţile de cazare etc);

- sursele financiare şi sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice în funcţie de structura serviciilor;

- motivaţiile clientelei şi preferinţele turiştilor pentru atracţiile oferite.

Volumul, structura, dinamica, dispersia în timp şi spaţiu şi tendinţele de ale cererii turistice sunt influenţate în permanenţă, de o serie de factori cu acţiune continuă sau ocazională, care determină de altfel şi dezvoltarea ansamblului industriei turistice pe plan si mondial.

Comparativ cu cererea de mărfuri, cererea turistică prezintă o serie de particularităţi, ce decurg inerent din sfera nevoilor sociale pentru mărfuri şi servicii ale populaţiei:

-Spre deosebire de cererea solvabilă de mărfuri a populaţiei, care se identifică cu consumul propriu-zis al mărfurilor (chiar în cazul produselor de durata îndelungată), cererea de servicii turistice nu se identifică în totalitate consumul turistic, situaţie explicabilă prin faptul că acele categorii de populaţie care, din diferite motive, nu-şi părăsesc localitatea de reşedinţă în timpul concediilor, nu se manifestă de regulă ca solicitanţi de servicii turistice.

Dacă în consumul de mărfuri se poate stabili o anumită ierarhizare a formelor de modificare a cererii pentru diferite grupe de mărfuri, cererea turistică nu se caracterizează, de obicei, printr-un consum periodic al aceluiaşi produs turistic, oferit la aceeaşi destinaţie a călătoriilor turistice. Din aceste considerente, deşi în practica turistică se acceptă clasificarea cererii în periodică şi ocazională (rară), periodicitatea trebuie înţeleasă ca o manifestare generală a cererii de servicii turistice în cursul unei perioade de referinţă, avându-se în vedere că, totodată, periodicitatea consumului turistic nu afectează decât într-o mică măsură aceeaşi ofertă de servicii la intervale apropiate.

Raţionamentul face în mod deliberat abstracţie de unele forme impuse de manifestare periodică a cererii turistice, ca de exemplu cazul călătoriilor de afaceri (asimilate cu călătoriile turistice), în cazul recomandărilor medicale pentru anumite proceduri de tratament balneomedical care necesită repetare la intervale regulate de timp şi în aceeaşi staţiune turistică, sau chiar şi în cazul unor forme cu predilecţie de turism (de exemplu, vânătoarea sau pescuitul sportiv) legate de aceeaşi destinaţie a călătoriilor.

-Periodicitatea cererii turistice este o funcţie a veniturilor disponibile, a timpului liber şi a sezonalităţii activităţii turistice, care generează diferite forme de turism bazate pe o ofertă anuală periodică (de exemplu: turismul în staţiunile de sporturi de iarnă, turismul estival pe litoral etc). În acest context merită să fie reamintit faptul că factorul esenţial al formării periodice (sezoniere) a cererii turistice şi, în consecinţă şi a repartiţiei inegale în timp şi spaţiu a cererii, este reprezentat de limitele timpului liber disponibil pentru turism în decursul unui an calendaristic.

Se au în vedere, în primul rând, concediile şi vacanţele anuale, care reprezintă perioade mai lungi şi neîntrerupte de timp liber şi care influenţează formarea cererii turistice prin:

- durata concediilor şi vacanţelor; cu cât acestea sunt de mai lunga durată, permit fragmentarea lor în mai mare măsură şi, ca atare atenuează caracterul sezonier al cererii;

- limitele caracteristice impuse acestora, cunoscând că, pentru anumite categorii de populaţie activă, concediile pot fi utilizate în scopuri turistice numai în anumite perioade de an (de exemplu în agricultură).

-Timpul liber săptămânal are în schimb o influenţă mai pronunţată asupra periodicităţii cererii turistice, din cauza frecvenţei mai constante de utilizare pentru turism a sfârşitului de săptămână în cursul unui an.

-Din practică mai rezultă că cererea turistică are un grad ridicat de spontaneitate în comparaţie cu cererea de mărfuri. Cu toate că în turism s-a adoptat clasificarea cererii în: fermă şi spontană, însăşi cererea fermă comportă în toate împrejurările un grad ridicat de urgenţă şi se manifestă cu elasticitate variabilă la diferite categorii de populaţie.

-Ca rezultat al elasticităţii nevoilor de consum ale populaţiei, ordinea de urgenţă a satisfacerii nevoilor pentru mărfuri şi pentru servicii turistice se manifestă şi ea diferenţiat de la o categorie de populaţie la alta. Cu anumite excepţii (de exemplu, în cazul cererii pentru tratament balneomedicale), cererea turistică este mai puţin legată de condiţiile de existenţă ale populaţiei decât cererea de mărfuri, fiind în general mult m sensibil influenţată de nivelul veniturilor populaţiei şi de nivelul tarifelor pentru aranjamentele (pachetul de servicii) turistice. Prin analogie cu cererea de mărfuri, elasticitatea cererii turistice se exprimă prin intermediul coeficienţilor de elasticitate.

Evident, valorile pe care le vor îmbrăca coeficienţii de elasticitate depind de natura produsului turistic şi de natura şi categoria cumpărătorilor virtuali ale căror niveluri de venituri sunt luate în considerare.

Nivelul veniturilor, tarifele, distanţa şi durata călătoriilor nu sunt singurele elemente care pot influenţa cererea turistică. În egală măsură trebuie cunoscute şi obiceiurile de a călători ale cetăţenilor şi motivaţiile care-i incită să întreprindă călătorii în scopuri turistice.

Tipologii de cerere turistică

În practica turistică, analiştii disting trei categorii principale de turişti, cu diferenţieri sensibile în ceea ce priveşte aspiraţiile şi manifestările lor de cerere pentru produsele turistice şi pentru destinaţiile de vacanţă, şi anume:

- turişti pentru care constrângerile economice nu sunt de natură să influenţeze în sens restrictiv alegerea formulelor şi destinaţiilor de vacanţă şi care constituie categoria clientelei de "lux";

- turiştii "activi", care dispun de resursele financiare necesare sau sunt în căutarea unor resurse pentru a stabili un echilibru financiar între mijloacelor lor economice şi cererile pentru călătoriile de vacanţă;

- turiştii "pasivi" (sau, după unii analişti, aşa-numiţii turişti "captivi"), ale căror aspiraţii pentru achiziţionarea produselor turistice nu depăşesc limitele condiţiilor lor economice.

Cererea pentru formele turismului de lux:

Turismul de lux sau turismul păturilor sociale "de vârf (high-life) include toate categoriile de clientelă pentru care practicarea turismului nu este îngrădită de nivelul veniturilor.

Deşi pe această piaţă particularizată se înregistrează un volum redus de cerere, piaţa turismului de lux este totuşi profitabilă pentru agenţii economici, însă dificil de monitorizat, din cauza pretenţiilor personalizate faţă de nivelul calitativ al serviciilor. De altfel, cererea pentru formele turismului de lux se manifestă în multiple variante, sofisticate şi chiar extravagante, pe care nu le pot acoperi decât structurile de primire de categoria cinci stele şi, numai într-o anumită măsură, cele de categoria patru stele.