Economia Turismului

Capitolul 1

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND DEZVOLTAREA ECONOMIEI TURISMULUI

Dezvoltat ca o componentă distinctă a sectorului terţiar, în a doua jumătate a secolului nostru, turismul joacă un rol major, prin multiplele ipostaze în plan economic, social, cultural, care generează practicarea unui management ştiinţific cu un conţinutul complex şi integrat în cadrul unui sistem economico-social.

Ipostazele activităţii turistice

1. Turismul - activitate specific umană, apărută din cele mai vechi timpuri.

2. Turismul- activitate economică creatoare de venituri.

3. Turismul –„un complex de tip industrial” .

4. Turismul - ramură a economiei naţionale.

5. Turismul- o conduită socială.

6. Turismul - un fenomen geografic.

7. Turismul –sursă inepuizabilă de îmbogăţire culturală.

Subsistemul activitatilor turistice

Sistemul activităţilor şi serviciilor turistice constituie deci, un complex integrat în ansamblul subsistemelor principale din economie, cu care interacţionează permanent

. Subsistemele serviciilor turistice

Managementul turismului este abordat pe de-o parte ca un subsistem în raport cu economia naţională, care interacţionează cu subsistemele componente ale acesteia: socio-demografic, tehnic şi tehnologic, ecologic, politico-legislativ, celelalte subsisteme economice, precum şi cu subsistemul serviciilor economice complementare; pe de altă parte, acesta este tratat ca un sistem care, la rândul său, are înglobate toate subsistemele de activităţi şi servicii, precum şi organismele, instituţiile care îi facilitează dezvoltarea.

Factorii care influenţează activitateaturistică

1. după natura social economică:

- Factori economici: veniturile populaţiei şi modificările acestora, elasticitatea cererii turistice (în funcţie de preţuri, preţurile altor mărfuri şi veniturile populaţiei), oferta turistică, politica monetară, bugetară şi fiscală practicată de către statul respectiv;

- Factori sociali: urbanizarea, timpul liber, grupul social din care face parte şi statutul lui social:

- Factori demografici: durata medie de viaţă, sporul natural al populaţiei, structura pe vârste şi categorii socio-profesionale:

- Factori tehnici: tehnologiile folosite, performanţele mijloacelor de transport, a instalaţiilor, echipamentelor folosite:

- Factori psihologici şi culturali: nivelul de cultură, de educaţie, temperamentul şi moda:

- Factori politici: regimul vizelor, politica guvernului, facilităţile acordate;

- Factorii ecologici: poluarea mediului, politica ecologică, interesul comunităţii, al guvernului pentru protecţie a mediului.

2. după importanţa lor în aprecierea fenomenului turistic:

- Factori primari: veniturile populaţiei, oferta turistică, timpul liber, mişcarea populaţiei;

- Factori secundari: serviciile adiţionale necesare funcţionării activităţii turistice, cooperarea internaţională, unele măsuri de natură organizatorică.

3. după durata în timp a acţiunii lor:

- Factori permanenţi: modificarea veniturilor, a structurii demografice a populaţiei;

- Factori conjuncturali: criza economică, catastrofele naturale, condiţiile meteorologice, grevele şi revendicările sociale;

4. după sensul şi natura intervenţiei:

- Factori exogeni- care acţionează din exteriorul firmei de turism: sporul natural, urbanizarea, migraţia populaţiei;

- Factori endogeni-modificarea ofertei turistice, creşterea gradului de pregătire a personalului din turism;

5. după apartenenţa la profilul de marketing:

- Factori ai cererii turistice: preţurile, timpul liber, veniturile populaţiei;

- Factori ai ofertei: costul prestaţiilor turistice, calitatea serviciilor prestate, pregătirea forţei de muncă;

Efectele managementului ştiinţific al turismului asupra dezvoltării economice

Aplicarea unui management riguros poate transforma turismul într-o veritabilă pârghie a dezvoltării economice la scară naţională dar mai ales, locală, prin multiplele implicaţii asupra gradului de valorificare a potenţialului natural şi antropic, a introducerii în circuitul economic a resurselor turistice, a utilizării şi valorificării infrastructurii, precum şi asupra dezvoltării celorlalte ramuri ale economiei naţionale.

. Efectele pozitive directe sunt reliefate prin

1. valoarea adăugată brută în turism faţă de alte ramuri, (care este de regulă, mai mare, datorită importurilor nesemnificative în acest domeniu),

2. creşterea producţiei,

3. creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă,

4. transferarea în valută a unor resurse materiale şi umane, neutilizabile în circuitul producţiei materiale.

Efectele indirecte

1. locurile de muncă indirecte create în alte sectoare prin dezvoltarea turismului,

2. creşterea veniturilor indirecte şi a produsului indirect din alte ramuri,

3. activităţi, creşterea investiţiilor din alte sectoare de activitate, a veniturilor suplimentare obţinute de acestea prin promovarea potenţialului turistic al unei zone şi intensificarea circulaţiei turistice,

4. efectele în planul sănătăţii,

5. refacerii capacităţii de muncă a resurselor umane,

6. efectele în planul dezvoltării teritoriale echilibrate, datorită mutaţiilor fluxurilor turistice.

Principalele sectoare de activitate economică care cumulează efectele directe şi indirecte ale dezvoltării turismului sunt:

1. ramurile generatoare de materii prime, materiale auxiliare necesare creării bazei tehnico-materiale a turismului (construcţii de maşini, finanţe, industria mobilei, a prelucrării lemnului);

2. ramurile care deservesc şi amenajează infrastructura (reţeaua de drumuri, căi ferate, furnizoare de energie, apă, lucrările de sistematizare a teritoriului);

3. industria uşoară, mica industrie, producătoare de bunuri de consum curent, cerute pe durata sejurului ;

4. industria alimentară;

5. industria articolelor sportive, de artizanat;

6. comerţul, care îşi va dezvolta reţeaua de unităţi comerciale şi de alimentaţie;

7. serviciile personale, de poştă, telecomunicaţii, transport;

8. cultura şi arta.