Ecoturism și Turism Rural

Natura pe bază de turismul este o parte care se extinde rapid de pe piaţa de turism din lume. Multe dintre destinaţiile sunt parcurile naţionale, rezervele de joc şi în alte tipuri de zone protejate. Natura turismul este o industrie de export foarte importantă în mare parte din Africa sub-sahariană. Mărimea industriei cauzele efectelor care necesită o abordare de management sofisticate. Acest articol discută probleme cheie de conducere poate observa la nivel mondial: managementul de calitate a mediului, limitele acceptabile de schimbare, managementul de utilizare turistice, alocarea de acces, specializare pe piaţă, gestionarea conflictelor de recreere, punerea în aplicare şi, asigurarea consumatorilor de monitorizare a instalaţiei de design de calitate,, parc viabilităţii financiare şi de dezvoltare a comunităţii. America de Nord, Australia şi Africa de experienţe în aceste domenii sunt accentuate.

Introducere

In societatea occidentala, de călătorie pentru a experimenta natura salbatica este un fenomen vechi şi bine-acceptate. Începând în 1872 în Statele Unite cu Yellowstone Park, în 1879 în Australia cu Royal Park şi în 1885 în Canada cu Banff Park si Niagara Falls, guvernele retrase din circuitul agricol pentru protecţia zonelor naturale şi recreere în formă de parcuri naţionale. Multe parcuri nationale africane a aparut ca rezervele de joc. Primele parcuri nationale au fost Albert National Park, creat în Congo Belgian în 1925, şi de Parcul Naţional Kruger, creat de către Africa de Sud în 1926 (Luard, 1985). Piese Kruger a fost o rezervă joc din 1898. În Tanganyika, acum Tanzania, Rezerva Joc Selous a fost asamblat, in 1922, de la mai multe rezerve mai mici (Luard, 1985). Mai târziu, Highlands Ngorongoro au fost făcute într-un joc de rezervă în anul 1928, la scurt timp urmată de Serengeti în 1930. In anul 1940 2 zone au fost combinate în Parcul Naţional Serengeti (Turner, 1988). Kenya primul parc national, Nairobi, a fost creat în 1946 (Luard, 1985).

Aceste încercări iniţială a început o tendinţă. Există acum un sistem la nivel mondial de mii de zone protejate din toate părţile globului. La nivel global începând din 1970, numărul de zone protejate a crescut cu 185%, la 9932. Zona din parcuri, la 926,349,646 km patrati (IUCN, 1994; WRI, 1992), este o creştere de 515% din 1970. Mai multe ţări africane cu ecosistemele savana au alocat sume importante de pe teritoriul lor a zonelor protejate. Exemple sunt Tanzania cu 11,5%, cu 18,2% Botswana, Zimbabwe, cu 11,3%, Senegal, cu 10,8% (Matowanyika, 1989) şi Zambia, cu 29,1% (Teye, 1987).

De la ultimul secol, folosirea turism de parcuri schimbat de la câteva sute de călători rezistente la zeci de milioane. Numărul de călători a crescut din cauza extinderii belşug, costuri mai mici de deplasare şi creşterea interesului faţă de mediul înconjurător.

Niveluri mai ridicate de constiinta de mediu in societatea occidentala sunt un factor primar în cererii mari de natură pe bază de turism. În acelaşi timp, lipsa de mediile curat în zone dens populate, înseamnă că o călătorie este necesar pentru a ajunge la site-uri de înaltă calitate. Din lume mass-media importante, si mai specific de film şi televiziune, programele prezintă natura de calitate cu privire la aceste domenii într-o audienţă la nivel mondial. Toţi aceşti factori împinge ecotravel de creştere.

Turismul bazat pe natură se bazează pe dorinţa oamenilor de a experimenta natura în timpul lor liber. Nivelurile de participare în creştere au dus la recunoaşterea de submarkets. Eagles (1995a) a propus ca turismul bazat pe natură are cel puţin patru submarkets, diferenţiate în funcţie de motivele de călătorie ale călătorilor.

Ecoturismul implică călătorie pentru descoperirea şi a învăţa despre mediile naturale sălbatice. De călătorie Wilderness implica personal, prin re-crearea de călătorie primitiv în medii naturale, care sunt lipsite de perturbare umane. Aventura este realizarea de călătorie personală prin fiori de dominante medii periculoase. Camping auto este de călătorie de familie în condiţii de siguranţă în interfaţa dintre sălbatic şi civilizat (Eagles, 1995a).

Ecoturismul poate fi turismul de cea mai rapida crestere sub-piaţă. Creşterea implică în primul rând de călătorie de către europeni şi nord-americani la toate părţi ale lumii. De exemplu, Eagles şi Wind (1994) a constatat că societăţile canadiene ecotour au vizitat 50 de ţări diferite în 1992. Recent, cu rapid, economiile în curs de dezvoltare din Asia, ecoturistilor din aceste ţări sunt intră pe piaţa calitate de consumatori. Numărul de eco-destinatii extinde cu creşteri în număr de parc. Există acum o lume la nivel de piaţă de călătorie natura, cu turişti din mai multe ţări care călătoresc spre destinaţii în multe alte ţări.

Din moment ce oamenii de călătorie pe piaţa internă înainte de a călători în zone străine, infrastructura parcului internă este mai bine dezvoltate şi cu mai multă experienţă în Canada, Statele Unite ale Americii, părţi din Europa si Australia, decât în cele mai multe destinatii noi. În cele mai multe destinaţii experienţa este în general pozitivă, dar apar probleme şi sunt tratate cu diferite niveluri de succes.

Australia este un bun exemplu al naturii pe bază de turism, ca urmare a conducerii sale recunoscute şi industria se dezvoltă rapid. Turismul este cea mai mare industrie din Australia export (Shea şi Sharp, 1993). Între 1983 şi 1993, numărul de vizitatori internaţionale a crescut de la 944,000 la 3.000.000, cu o rată medie anuală de creştere de 12%. Industria de turism intern a generat 10.6 miliarde dolari încasărilor la export şi a angajat 130.000 de oameni în 1994. Până în 2000 internaţional de vizitare este de aşteptat să se dubleze, la 6,3 milioane de euro (TFC, 1995). Piaţa de turism intern este de trei ori mai mare decât piaţa inbound (Moore şi Carter, 1993). O mare parte din această turism se bazează pe caracteristicile superbe naturale ale ţării, cu o componenta majora ecoturism (Shea şi Sharp, 1993). Parcurile naţionale şi zonele protejate, şi în special cele desemnate ca Site-uri Patrimoniului Mondial, sunt destinatii importante pentru ecoturistilor naţionale şi internaţionale (Dowling, 1991; Driml şi 1995 comună,).

Australia este un domeniu important pentru studiul de turism si parcuri. Aceasta este prima ţară din lume care a elaboreze şi să aprobe o strategie naţională ecoturism (Allcock et. Al., 1994). Punerea în aplicare a strategiei este în curs, cu 10 milioane dolari din fonduri federale a aprobat în domenii prioritare cum ar fi acreditarea, cercetare de piata, de energie şi de minimizare a deşeurilor, infrastructură, educaţie, monitorizarea, planificarea regională, dezvoltarea de afaceri si conferinte (Lee, 1994). State individuale sunt răspund cu planurile la nivel de stat (Burns, 1995). Există un nivel ridicat de atenţie industrie, guvern şi ecologist plătite la implicaţiile pe termen lung de utilizare a turismului în creştere în parcuri sensibile, rezerve şi siturilor de patrimoniu mondial. Conceptele inerente în natură pe bază de turism sunt studiate şi dezbătute în mod activ (Harris şi Leiper, 1995). Eforturile guvernului australian sunt agresiv încearcă să umple golul între politica de aprobare şi implementare a politicilor atât de des văzut în turism (Pigram, 1990).