Eficiența Economică și Socială a Turismului

Obiective:

1.Să determin conţinutul şi particularităţile eficienţei economice

în turism;

2..Să determin diferenţa dintre eficienţa economică şi cea socială

3. Să prezint desfasurat continutului eficientei.

4. Prezentarea detaliata a principalelor categorii de resurse

consumate in turism.

Cuvinte-cheie:eficienţă economică, eficienta totala,

Turismul ca orice componenta a sistemului socio-economic global,pentru a functiona si a-si indeplini misiunea, este consummator de produse si producator de efecte, de rezultate.Eficienta sa prezinta trasaturile definitorii commune tuturor ramurilor si activitatilor din economie.

In acelasi timp, specificitatea acestui domeniu, reflectata in varietatea si naturaresurselor consummate, complexitatea si multitudinea proceselor desfasurate, diversitatea formelor de exteriorizare a rezultatelor imprima eficientii unei determinari proprii si particularitati.

Eficienta depinde de eforturi si de efecte dar nu in ultimul rind de modul de evaluare a lor, de faptul ca exprimarea valorica, realizata prin preturi, inglobeaza inflatie si alte influente, denaturind rezultatul real al activitatii desfasurate. In aceste conditii, o analiza complexa si corecta presupune luarea in calcul si a altor elemente, cum sunt structura resurselor si rezultatelor, timpul, calitatea efectelor, impactul lor.

Eficienta are, in acest context, un continut larg, cuprinzator, referindu-se la modul de utilizare a tuturor categoriilor de resurse:naturale, umane, materiale si financiare, la toate componentele activitatii: de productie, de comercializare, de servire, la aspectele lor cantitative si calitative, economice si sociale, directe si indirecte.

Specificul activitatii turistice raportat de eficienta totala determinate de:eficienta de utilizare a factorilor de productie, definite de rezultatele obtinute cu cel mai redus cost de oportunitate, eficienta de alocare a resurselor, exprimata de combinatia optima a factorilor de productie destinati optinerii de bunuri si servicii produse sint repartizate in corelatie cu dorintele si intentiile consumatorilor de a-si cheltui veniturile disponibile.

Astfel eficienta turismului inseamna, in primul rind, gospodarirea rationala a materiilor prime, combustibilului si energiei, fortei de munca si atractiile naturale, ca si folosirea integrala a capacitatilor de cazare, de transport, de alimentatie sau a fondurilor financiare. De asemenea, eficienta exprima oportunitatea unor cheltueli – de introducere a unor tehnologii noi de productie, de dezvoltare si modernizare – ca si masura in care activitatile desfasurate raspund nevoilor turistilor, pot fi procurate in conditii optime si utilizare cu maximum de rezultate.

Eficienta in turism prezinta asadar o multitudine de fatete si exprima printr-o paleta larga de indicatori incercind sa surprinda complexitatea activitatii, rezultatele inregistrate la nivelul fiecarei componente sau proces, transport, cazare, alimentatie, agreement, turism intern, turism international;l – si ale domeniului in ansamblul sau , latura economica si sociala, efectele directe si indirecte.

De exemplu, la nivel global, macroeconomic, eficienta turismului este sensibil influentata de modul de alocare a resurselor in economie – intre consum si investitii, dar si intre diferite ramuri, pornind de la realitatea ca acestea sunt limitate si ca societatea are, la un moment dat , anumite prioritati. Din acest punct de vedere trebuie evidentiata o fateta social politica a eficientei, o corelare a nevoilor immediate cu cele de perspective.

Un alt aspect se refera la raportul dintre latura economica sic ea sociala a eficientei. Fara indoiala, ca obtinerea de profit reprezinta elemental essential, definitoriu al oricarei activitati. Dar avind in vedere functiile turismului, respective contributia sa la inbunatatirea si mentinerea starii de sanatate a populatiei si implicit a fortei de munca la largirea orizontului de cunoastere de cultura a individului, la promovarea unui climat de pace, de intelegere si colaborare pe plan internationmal.

In corelatie cu cerinta raportarii la nevoile pietii, eficienta reprezinta si ultimul din principalele mijloace de evaluare a activitatii desfasurate, de apreciere a unitatii unui domeniu, de fundamentare a deciziilor economico-financiare. Sunt tot mai convingatoare argumentele in sprijinul ideii ca in evaluarea unei activitati, la orice nivel, are mai multa importanta eficienta, capacitatea de a face profit, comparative cu alte elemente precum sfera de cuprindere, marimea fondurilor allocate , capacitatea de productie.Eficienta constitue, nu in ultimul rind, o conditie fundamentala a dezvoltarii.