Extras din curs

Conform A. Fischer – Sectorul primar şi secundar produc bunuri materiale în timp ce sectorul terţiar produce bunuri imateriale. (Adam Smith, David Ricardo, Karl Marx – serviciile sunt bunuri neproductive deorece nu creeaza plus-valoare)

Conform clasificarii INSEE - o activitate de servicii se caracterizează în primul rând prin punerea la dispoziţie a unei capacităţi tehnice sau intelectuale. Spre deosebire de un produs industrial un serviciu nu poate fi descris doar prin trasaturile unui bun tangibil achiziţionat de către un client. Termenul de activitati de servicii este utilizat restrictiv fiind preferat cel de activitati tertiare.

Clasificările sectoriale ale activităţilor economice au început să fie abordate abia începând cu anul 1930 (Andre Fischer, C. Clark, Jean Fourastie etc.)

Potrivit clasificarii sectoarelor deosebim :

a) sectorul primar : agricultura, silvicultura, piscicultura, industria extractivă

b) sectorul secundar : industria prelucrătoare, construcţiile

c) sectorul terţiar : serviciile

Referitor la comportamentul economic al celor 3 sectoare, teoriile clasice susţin că se caracterizează prin receptivitatea diferita la progresul tehnic si la ritmurile de creştere a productivităţii muncii.

Sectorul cel mai receptiv la progresul tehnic şi cu ritmurile de creştere a productivităţii cele mai mari este considerat sectorul secundar, iar cel mai putin receptiv este considerat sectorul tertiar.

Producţia – act de fabricaţie autonom şi detaşabil în timp faţă de procesul de consum

“Servicerea” – act economic în care realizarea unui produs este însoţită de consumul acestuia.

Distincţia dintre producţie si servicere se poate urmări şi în funcţie de distanţa dintre producător (prestator) şi cumpărator (beneficiar), creşterea apropierii dintre cele două părţi putând conduce la fenomenul de copilotaj (apariţia acestuia fiind un indicator al trecerii dinspre produs spre serviciu)

Tipuri de bunuri:

Bunurile pure – utilizarea lor este independentă faţă de orice tip de serviciu (bunurile alimentare)

Bunurile amestecate - Utilizarea lor impune prezenţa unor servicii (achiziţionarea şi utilizarea unei maşini depinde de un anumit instructaj prealabil)

Bunurile-serviciu cu gard ridicat de complexitate – cele două componete sunt mutual legate între ele (pachete de produse hardware-software)

Serviciile dependente de un bun material – serviciile de curierat

Serviciile pure - serviciile de consultanţă (consultanţă avocaţială, de marketing)

Revoluţia tehnică în agricultură ( noi tehnologii şi creşterea nivelului de viaţă căruia i se asociază o nouă grilă de necesităţi ).

Dezindustrializarea care a urmat anilor `60 şi demararea fenomenului post-industrial au provocat metamorfoza pieţei muncii.

3. Terţiarizarea specifică perioadei post-industriale a cunoscut modele diferite de la o ţară la alta. În cadrul ţărilor dezvoltate două situaţii sunt atipice: Japonia (sectorul secundar îşi menţine ponderea în cadrul structurii ocupaţionale a populaţiei) şi S.U.A. (procesul de terţiarizare este întârziat prin creşterea iniţială a ponderii activilor din domeniul industriei după care urmează perioada denumită “Great American Job” când creşte ponderea persoanelor antrenate în sectorul terţiar).

4. Dezvoltarea sectorului terţiar în calitate de corolar al activităţilor industriale - “Explozia serviciilor destinate industriei” - dezvoltarea acestora urmăreşte pe baza principiilor diviziunii muncii să diminueze costurile unitare de producţie (economii de scară, economii de gamă, externalităţi).