Geografia turismului internațional

Deplasarile pentru hrana si razboaiele au trezit interesul oamenilor pentru descoperirea de noi tinuturi. Primele deplasari pe distante mai lungi sunt consemnate in Grecia Antica datorita:

- Vizitarea altor orase

- Pelerinaje

- Intreceri sportive : jocurile - istmice din Corint

- nipice de la Nimeea

- olimpice reluate in 1896 din initiativa lui Pierre de Coubertin (Atena)

In Roma antica fenomenul se amplifica datorita retelei de drumuri. Se mai adauga inca o motivatie – ingrijirea sanatatii: Bath, Puteoli, Baile Herculane, Acquincum. Apar si primele meserii legate de turism. Turistii aveau un semn distinctiv tessera nospitalis, iar ghizii se numeau perigeta sau exegeta. Apare o clasificare a punctelor de mas (odihna).

Cele mai simple locuri de cazare erau hanurile – campona; diversorium; hospitum. Masa se putea lua in popina, taberna vivaria; thermopolia.

Evul mediu timpuriu cunoaste o cvasi-incetare a deplasarilor turistice datorata nesigurantei drumurilor. Ca motivatie se remarca pelerinajele religioase, de aceasta se leaga aparitia primului ghid scris in 1130 – Aimeni Picand. Dupa o perioada intunecata societatea se aseaza, se formeaza statele centralizate, centrul comertului se muta din bazinul mediteranean pe coasta atlantica. Apare moda de a trimite tanara generatie in colonii, in Europa (zona alpina din Elvetia si Austria), iar apoi in tarile bazinului mediteranean in Grecia, Italia (max.in perioada romantica; cultul pt. inaintasi, ruine).

Apare notiunea de turist si turism.

In sec.XVIII – XIX apar metropolele, se doteaza cu hoteluri devenind ulterior celebre: Charring Cross – Londra

Ritz – Paris

Gellert – Budapesta

Kaiser Hof

Voldorf – Astoria

Negresco – Nisa

Apar primele statiuni turistice montane la inceputul sec.XIX lea (in special unde erau izvoare minerale) : Marianske Lazne

Bad Ischl

Spa

Vichy

Tot in sec. XIX apar statiuni maritime, primele apar la Marea Nordului si Manecii datorita modei, iar mai tarziu se dezvolta pe litoralul Mediteranei.

Apar primele ghiduri moderne : Baedecker (1836)

Murray 1836 – editia a disparut

Guide Joanne 1860 – a disparut

Hachette

Tot in sec. XIX apar tour-operatorii. Primul a fost Thomas Cook (1841).

Primul Razboi Mondial intrerupe deplasariile turistice, statele devin constiente de importanta turistica ca sursa de venit si mijloc de promovare a imaginii tarii. Fenomenul turistic se amplifica datorita concediilor platite care se legifereaza in perioada interbelica: Italia (1927), Germania (1934), Belgia si Franta (1936). Apar asociatii si prietenii ai miscarii turistice, se editeaza ghiduri.

In 1938 numarul total de turisti internatioanli era de 12 milioane. 1914 Oficiul National de Turism in Franta, in Romania 1924. Romania avea 19 oficii de turism in strainatate.

Turismul international = fenomen social economic complex, foarte sensibil la o serie de factori economici (venit minim 500$), sociali (timpul liber si concediile platite), psihologici (in societatea contemporana in ariile urbane se acumuleaza un necesar de evadare), politici, demografici ( structura pe grupe de varsta).

Turismul este un fenomen social economic care se manifesta sub forma unei circulatii de masa cu caracter periodic din zona de provenienta a turistilor (rezidentiala) spre o zona de petrecere a timpului liber. Intensitatea tine cont de: - distanta

- timp

- pret

Motivatia turistica a sejurului e foarte diversa, fiind legata de un anume segment al timpului liber.

OMT a dat o definitie oficiala a turismului international si turistului international facand o departajare intre excursionisti si turisti internationali (TI).

TI = Orice persoana care calatoreste temporar mai mult de 24 de ore, dar nu mai mult de 90 de zile intr-o alta tara decat cea de rezidenta. Se deplaseaza in scop nelucrativ, in perioada de deplasare el “consuma” un anume “produs” turistic.

INDICATORII TURISMULUI INTERNATIONAL

Turismul poate fi analizat in evolutia sa printr-un sistem de indicatori specifici, urmare a unor preocupari ale Comisiei de specialitate din OMT, bazat pe o metodologie de calcule statistice, uniformizata pe plan mondial. Ei trebuie sa se bazeze pe date veridice, datele trebuie sa fie reactualizate periodic, la intervale de timp dinainte stabilite.

Indicatorii sunt folositi:

- in politicile de amenajare turistica a teritoriului;

- in stabilirea unor programe de pregatire profesionala;

- in concordanta cu pregatirea socio-economica a turistului;

- in planificarea sectoriala la nivel local, regional si national;

- sunt folosite si in cercetarea fenomenelor turistice.

Pentru calcularea lor sunt necesare urmatoarele informatii:

- statistica intrarilor turistice la frontiera

- statistica capacitatii de cazare

- statistica ofertei turistice pe categorii de societate

- anchete asupra turismului la locul destinatiei turistice

- anchete privind cheltuielile turistice pe consumator

- anchete asupra societatiilor turistice