Geografie regională - Asia, Australia, Oceania

I. ASIA

- Asezarea geografica, limitele, intinderea

Denumirea: ASU (rasarit), EREB (apus) data de asirieni si EREB (Europa), ASIR (Asia) de la pozitia fata de Fenicia (denumire data de fenicieni); vechii greci intelegeau prin Asia o parte restransa a Asiei Mici - denumirea extinzandu-se ulterior pana la Oceanul Pacific. Hecateu - geograf din Grecia Antica, in secolul VI i.H., introduce denumirile de Europa si Asia si stabileste hotarul dintre aceste continente pe raul Fasi, astazi Rion (Georgia). Se margineste cu celelalte continente (exceptand Antarctica si America de Sud); in SE, legatura cu Australia, in SV cu Africa, in NE cu America de Nord, (98 km, Stramtoarea Bhering), in V cu Europa. Asia, Europa si Africa - ,,continentele lumii vechi". In longitudine: 26o long. E, Capul Baba - 170o long. V, Capul Dejnev; in latitudine: 1o lat. N Capul Romania si Buru ...10o lat. S, Insula Roti, 77o lat. N., Capul Celiuskin ...82o lat. N, Severnaia Zemlea. Tarmul de nord este dantelat puternic: intre Obi si Enisei - estuare, intre Peninsula Samoezilor si Ghidranschi - gheturi, la est de Enisei - tarm inalt, de la Capul Celiuskin si Delta fluviului Lena - tarmul scade ca altitudine, de la delta Lena pana in Peninsula Ciukotsk - tarm putin articulat; mari marginase: Kara, Laptev, Siberiei de Est. Tarmul de est este dublu: linia estica a continentului si ghirlandele de insule - intre acestea se afla marile interioare; caracteristica este asimetria tarmurilor insulelor si arhipelagurilor; spre E - tarmuri inalte, spre V - tarmuri joase insotite de vulcanism si seismicitate (curbele batimetrice indicand asimetria). Marile: Japoniei (1 mil. km2) - mare tectonica, Ohotsk, Galbena, Chinei de Est, peninsulele: Ciukotsk, Camceatka, Coreea, Liaodong, Yantai, Santung, insulele: Sahalin, Kurile, Japoneze, Hainan, arh. Indoneziei. Tarmul de sud: in vest este mai scurt (Pen. Anatolia), delte, peninsule: Arabia, India, Indochina. Suprafata Asiei: 44 mil. km2 (33,25% din suprafata uscatului, de 4,5 ori mai mare decat Europa, de 7 ori mai mare decat Australia, iar Africa reprezinta 3/4 din Asia).

- Particularitatile geografice ale Asiei: detine un record de particularitati: ca suprafata, altitudinea varfurilor muntoase, cele mai mari abisuri, cel mai apropiat uscat de Polul Nord, cea mai mare peninsula, cea mai adanca depresiune terestra, cel mai adanc lac cu apa dulce, cel mai inalt podis din lume, insula cu cel mai accentuat vulcanism (Jawa), cea mai seismica regiune (Japonia), polul frigului, polul precipitatiilor, cel mai lung ghetar de vale (Fedcenko, 77 km), cel mai sarat lac (Tuzghiol), cel mai intins tinut endoreic (Asia Centrala), cea mai intinsa padure (taigaua siberiana), statul cu cea mai numeroasa populatie, cea mai mare densitate a populatiei.

- Evolutia continentului si caracteristicile principale ale reliefului. Relieful este alcatuit din: lanturile muntoase si podisurile inalte in partea centrala a continentului, doua podisuri de tip african (Arabiei, Deccan), campii care inconjura lanturile muntoase centrale, grupe de insule dispuse in ghirlande si arcuri, doua noduri orografice: in Armenia si in Pamir (de unde pleaca culmi montane in Asia Mica, Iran si Asia Centrala), o serie de cuvete orientate E-V (Djungaria, Turfan) inconjurate de lanturi muntoase, campiile cuprind: Marea Campie din NV Asiei, denumita Campia Siberiei Occidentale si in E. si S. continentului - Marea Campie Chineza si Campia Indo-Gangetica.

- Geneza continentului: unele vechi zone continentale au constituit regiuni rezistente, altele sunt sensibile; in paleozoic: 4 intinse mase primare care corespund: Indiei, Arabiei, Scutului Angara, Scutului Sinic. Intre aceste scuturi, din paleozoic si pana in tertiarul mediu se afla un mare bazin oceanic care se intindea de la Pacific la Marea Mediterana, un golf al Pacificului se deschidea larg dinspre zona Golfului Persic spre Marea Kara, alt golf patrundea pe locul unde se afla astazi Marea Japoniei. Din mezozoic pana in prima parte a neozoicului geosinclinalul s-a umplut cu depuneri provenite din masele continentale, geosinclinalul s-a micsorat continuu datorita presiunii laterale a soclurilor vechi, precum si prin presiuni verticale. Se produc miscari epirogenetice, transgresiuni marine, partea centrala a Asiei era submersa, iar un golf unea oceanul circular si separa Europa de Asia, vulcanismul si depozitele continentale groase au conditionat in mare masura morfologia Asiei. In jurasicul inferior se fragmenteaza Gondwana, are loc izolarea Arabiei si Australiei, Deccanul ramane cu Madagascarul printr-o punte care ulterior s-a fragmentat. Tot in mezozoic are loc o puternica erodare a scuturilor paleozoice si o colmatare a bazinelor interne, la sfarsitul mezozoicului si in eocen incepe o noua faza orogenica care culmineaza in paleogen si chiar in neogen (se cuteaza zona dintre Asia si Indonezia, se extinde aria vulcanismului si a cutremurelor de pamant, se schiteaza arcurile muntoase din lungul Oceanului Pacific). In tertiar arhitectura continentului era deja conturata.

- Clima. Asia prezinta o mare varietate de tipuri climatice predominante fiind tipurile de clima continentala. Cauzele: marea desfasurare in latitudine si relieful foarte variat, trecerea de la o regiune la alta se face fara tranzitie. Spre nord Asia este deschisa varfurilor reci si uscate, se ating aproape toate maximele termice terestre; (pentru repartitia ariilor barice, a izotermelor medii anuale, a lunilor ianuarie si iulie, a precipitatiilor si vanturilor vor fi cercetate hartile din atlasul geografic general; acelasi atlas va fi folosit pentru cercetarea repartitiei si caracterizarea fiecarui climat).

- Hidrografia. Reteaua hidrografica reflecta regimul precipitatiilor si o serie de caracteristici morfologice: Asia Centrala (inalta) corespunde cu zona endoreica (13 mil. km2). Raurile sunt colectate de Oceanul Arctic (aprox. 27%), Oceanul Pacific (23%), Oceanul Indian (18%) si de Marea Mediterana; numeroase fluvii gemene: Obi cu Irtas, Enisei cu Angara, Lena cu Aldan, Amur cu Sungari, Gange si Intzi, Irrawadi si Salwen, Gange si Ind, Tigru si Eufrat (aceste rauri au izvoarele relativ apropiate, lungimi aproape egale, directii paralele, strabat conditii geografico-fizice asemanatoare). Debitele sunt variabile in functie de anotimp si de cantitatea de precipitatii. Lacurile - numeroase si mari (Marea Caspica, Aral, Baikal). In Arhipelagul Indonezian - lacuri vulcanice si lagune. In Iran si in Asia Centrala - lacuri terminale (Lop Nur, Hamun), Issikul, Lop Nur - au apa dulce, si numeroase lacuri sarate.

- Vegetatia. Asia este locul de provenienta al angiospermelor; vegetatia apartine la doua regiuni floristice: holarctica si paleotropicala: biomul de tundra (tundra pura, cu licheni, cu muschi, cu arbusti, cu subarbusti), silvotundra - arbusti, cu subarbusti (la fiecare biom: specii de plante, de animale, repartitia teritoriala, solurile, valoarea economica), biomul de padure (padurea de conifere - taigaua, padurea de foioase si pin, padurea umeda, padurea xerofila, padurile tropicale si ecuatoriale); biomul de padure, biomul de stepa si tufisuri (stepa cu graminee si compozite, stepa desertica si semidesertica), biomul de desert si semidesert (deserturi reci, deserturi calde).