Indicatorii de Mediu - Calitatea Mediului

Necesitatea obţinerii, prelucrării

şi sintetizării datelor de mediu

• Primul lucru în orice abordare ştiinţifică este un limbaj

comun

– = metodologie (concepte, principii, metode etc.

– = indicatori standardizaţi

• se constituie ca modalităţi primare de comunicare a

mesajelor

• un grad mare de generalizare şi reprezentativitate a

informaţiei de mediu.

• utilizarea unor indicatori unitari de mediu este necesară

datorită subiectivităţii factorului uman în aprecierea

calităţii mediului

• Creşterea volumului de date şi informaţii despre mediul

înconjurător, necesită un nivel minim de organizare a lor.

Informatii / Date

• Informaţie Fiecare dintre elementele noi, în raport cu

cunoştinţele prealabile, cuprinse în semnificaţia unui

simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj

vorbit, imagini plastice, indicaţie a unui instrument etc.).

• Dată Fiecare dintre numerele, mărimile, relaţiile etc. care

servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt

obţinute în urma unei cercetări şi urmează să fie supuse

unei prelucrări.

• Indicator Expresie numerică cu ajutorul căreia se

caracterizează cantitativ un fenomen social-economic

din punctul de vedere al compoziţiei, structurii,

schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene

etc.

• Parametru Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui

sistem, unui fenomen etc., care serveşte la caracterizarea unor

proprietăţi ale acestora.

• Stare Situaţie a unui corp sau a unui sistem determinată de

structura sa, de condiţiile exterioare etc. şi definită prin anumite

mărimi sau parametri.

• Calitate Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora

un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri.

• Măsurare Acţiunea determinare a valorii unei mărimi; măsură

• Mărime Valoarea dimensională a unui obiect; ceea ce se poate

măsura sau calcula.

• Valoare Mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un

anumit procedeu de măsurare), permiţând compararea mărimii cu

altele de aceeaşi natură.

Aprecierea calităţii mediului

• Se poate presupune că mediul (ca şi entitate

concretă la orice scară temporală şi spaţială) are o

anumită calitate reală, obiectivă, exprimată prin

diferitele lui caracteristici.

• Această calitate poate fi apreciată direct de către

un „evaluator” subiectiv în primul rând prin

propriile simţuri şi raportat la propriile „necesităţi”

• Tocmai subiectivitatea acestui gen de aprecieri

impue utilizarea unui set de „indicatori” precişi,

standardizaţi care să poată surprinde esenţa stării

mediului.

Aprecierea calităţii mediului

-istoric, modalităţi-

• Primele „evaluări” ale mediului aveau în vedere necesităţile biologice

primare ale omului (locuire, hrană etc.) şi erau făcute în mod

instinctual, inconştient.

• Această apreciere, evaluare a mediului bazată pe „necesitatea de

utilizare” s-a transmis până în zilele noastre şi ea este o direcţie

dominantă în evaluarea mediului. (1. evaluarea potenţialului în

vederea valorificării)

• odată cu evoluţia societăţii şi cu problemele creeate de aceasta

(industrializare, explozie demografică, poluare globală etc.) s-a

conturat aşa-numita „conştiinţă de mediu”

• Din aceasta a rezultând „necesitatea de păstrare” (2. evaluarea

calităţii mediului şi a impactului antropic asupra acestuia).

Modalităţi de definire a calităţii mediului.

• Calitatea mediului se poate defini ca un

ansamblu convenţional de caracteristici fizice,

chimice, biologice şi de altă natură (statistice),

exprimate valoric, care permit încadrarea mediului

într-o anumită categorie sau scară ierarhică.

• Pentru stabilirea calităţii mediului, din

multitudinea caracteristicilor fizice, chimice şi

biologice care pot fi determinate prin analize de

laborator se utilizează practic un număr limitat,

acelea care sunt considerate mai semnificative.

(selectivitate)