Montanologie

CAPITOLUL I. TURISMUL. ASPECTE GENERALE

1.1 Introducere

Turismul reprezintă ansamblul activităţilor non-lucrative ale omului în afară de aria de rezidenţă având ca scop agrementul (petrecerea plăcută a timpului liber).

Prin recreere (lat. recreare – refacere sau reîmprospătare) se înţelege tot ceea ce un individ întreprinde în timpul liber pentru revitalizare. În acest context, prin timp liber desemnăm timpul asupra căruia dispune absolut liber, utilizându-l aşa cum doreşte el. Călătoria este o noţiune care presupune deplasarea unei persoane cu sau fără un vehicul, între cel puţin două puncte, de plecare şi de destinaţie, situate în locuri diferite, cel care efectuează călătoria purtând numele de călător. Vizita este noţiunea cu înţelesul cel mai apropiat de turism, indicând orice călătorie care se face cu un motiv anume, autorul ei fiind vizitatorul. Excursia este o vizită cu durata de cel mult o zi, în timp ce turismul este o vizită în care persoana petrece cel puţin o noapte într-un loc special de găzduire situat în locul vizitat.

Oferta turistică, ca element al turismului, se exprimă pornind fie de la un sejur, fie de la o activitate de petrecere a timpului liber, de la un circuit pe o anumită temă sau într-o anumită regiune, în funcţie de sezonul ales, clientela potenţială, reţelele folosite etc. În cazul excursiilor de aproximativ o zi, produsul turistic include întotdeauna cazarea la un locuitor, într-un han sătesc, într-un camping rural sau într-un sat de vacanţă familial, unde se pot distinge elementele primirii şi cazării turiştilor în cadrul rural.

Motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural nealterat, de tradiţii şi obiceiuri, de activităţile practicate în aceste areale. În practică se foloseşte un singur indicator pentru a deosebi aşezările rurale de cele urbane şi anume numărul de locuitori/km2, iar la nivelul Uniunii Europene aşezările rurale au o densitate de până la 100 loc./ km2. În ţara noastră, la nivelul anului 1999 densitatea populaţiei era de circa 100 loc./ km2 în regiunile N-E şi S şi între 60 şi 80 loc./ km2 în restul regiunilor.

Originea termenului

latină: - turnus – mişcare circulară (călătorie cu întoarcere la punctul de rezidenţă)

franceză: – tourisme

rusă: – turizem

engleză: – tourism

italiană : – tourismo

germană: – tourismus

1.2. Rolul turismului în economie

Dată fiind natura sa şi formele concrete de exprimare, pe plan internaţional s-a acceptat, la început în mod convenţional, apoi definitiv, ca turismul să fie inclus în conceptul de comerţ invizibil. Potrivit teoriei economice generale, comerţul invizibil grupează toate tranzacţiile economice care nu au ca obiect schimbul de mărfuri corporale şi transferul de capitaluri.

Prin asimilare cu exportul şi importul de mărfuri, comerţul invizibil se referă la acele prestări de servicii care, în relaţia dintre rezidenţi, dau naştere la intrări şi ieşiri de valută. În practica internaţională, acestor operaţiuni li se atribuie denumirea de comerţ cu servicii non-factor, ele ne-reprezentând factori ai producţiei de mărfuri

De altfel, în literatura de specialitate sunt precizate criteriile care pot fi luate în considerare atunci când considerăm turismul ca ramură distinctă a economiei naţionale, încadrată, în sectorul terţiar. Dintre acestea menţionăm câteva:

- ponderea populaţiei ocupată în unităţile şi instituţiile cu profil turistic în totalul populaţiei active a unei ţări;

- contribuţia turismului la crearea produsului intern brut;

- încasările obţinute din turismul internaţional în totalul exportului de mărfuri şi servicii;

- valoarea capitalului fix (actualizată) încorporată în baza tehnico-materială a turismului şi compararea ei cu cea existentă în întreaga economie naţională;

- specializarea forţei de muncă din această activitate specifică.

Pentru a oferi doar un singur exemplu este suficient să arătăm că, în prezent, în statele membre ale Uniunii Europene aproape 20 milioane persoane sunt implicate direct sau indirect în activitatea turistică, ponderea acesteia în crearea produsului intern brut al acestor ţări fiind, în medie, de 4%.

Dubla manifestare, comercială şi turistică (export şi import), demonstrează şi un anumit nivel de specializare internaţională în turism, mai exact o anumită specializare în interiorul pieţei mondiale a turismului.