Potențial hidroclimatic și valorificarea lui în turism

Atmosfera terestră

Atmosfera – îşi are origine toponimică în două cuvinte de origine greacă

(atmos –

aer, abur şi sfera - înveliş).

Atmosfera, obiectul de studiu al meteorologiei este anvelopa gazoasa a

Terrei care face trecerea de la mediul terestru la cel cosmic.

Limitele atmosferei sunt mai greu de trasat, deoarece limita inferioară se

întrepătrunde cu celelalte învelişuri (aerul pătrunde în porii şi fisurile

rocilor, în apă, prntre organismele vii); limita superioară nu poate fi

trasată uşor, deoarece trecerea spre spaţiul cosmic se face treptat , prin

rarefierea din ce în ce mai mare a gazelor componente. Convenţional s-a

stabilit ca limită superioară altitudinea de

2500 – 3000 km.

Forma atmosferei . Iniţial s-a crezut că are aceeaşi formă ca şi planeta de

elipsoid, respectiv turtită la poli şi bombată la Ecuator. Ulterior, graţie

cercetărilor satelitare s-a evidenţiat forma de pară a atmoferei, sub

influenţa, deformării exercitate de vântul solar, care determină turtirea

ei pe partea cu care vine în contact şi alungirea ei în partea opusă.

Originea atmosferei terestre

Asupra originii există mai multe ipoteze, dintre care menţionăm două care

sunt acceptate ce către cercetători :

1. atmosfera este un rest al materiei gazoase iniţiale ce alcătuia

nebuloasa din concentrarea căreia s-a format şi planeta ;

2. atmosfera s-a format în urma răcirii treptate a planetei, prin

eliminarea gazelor din interior prin erupţii vulcanice, izvoare termale,

descompuneri chimice, rezultând vapori de apă, dioxid de carbon şi azot

care ulterior şi-au modificat concentraţia ; oxigenul a apărut în urma

disocierii moleculelor de apă de către radiaţiile solare.

Compozitia atmosferei

Atmosfera este un amestec fizic de gaze omogen din punct de vedere chimic

pana la 90 de km, mentinut in apropierea suprafetei terestre de forta de

atractie gravitationala.

In realitate, atmosfera, in zona sa de maxima concentrare, este un sistem

coloidal (amestec gazos in care se gasesc in suspensie particule solide sau

lichide numite aerosoli).

Amestecul gazos este alcatuit din gaze principale si secundare.

Gazele principale ocupa cvasitotalitatea volumului atmosferei si au o

proportionalitate constanta in atmosfera interioara.

Gazele secundare, desi sunt stabile din punct de vedere chimic, au o

pondere inconstanta in volumul de aer.

Din categoria gazelor principale fac parte: azotul

cu 78,08 % oxigenul cu 20,94 %, argonul cu

0,934 %, dioxidul de carbon cu 0,035 % şi alte gaze : neon, heliu, metan,

krypton, ozon, hidrogen, radon în proporţie 0,037 %.

Desi reprezinta o pondere insignifianta din volumul Atmosferei unele gaze

secundare sunt importante pentru mentinerea unui mediu propice vietii pe

Pamant. Astfel, Dioxidul de Carbon

(CO2), Metanul (CH4), Monoxidul de Carbon

(CO), vaporii de apa (H2O), sunt gaze care produc efectul de sera si sunt

concentrate in partea inferioara a Atmosferei. Prezenta acestor gaze in

compozitia aerului atmosferic ridica temperatura globului terestru in

Troposfera inferioara la 15oC, o temperatura care permite mentinerea apei

in stare lichida.

Aerosolii sunt particule străine solide, lichide şi gazoase de mici

dimensiuni care plutesc în atmosferă în concentraţii diferite. Ei pot fi de

origine naturala (praf cosmic/terestru, cenusa vulcanica, sare marina,

polen,

spori, microorganisme etc.) sau antropica (cenusa, fum, ciment, oxizi,

radicali liberi, praf etc.). Unii din acesti aerosoli pot avea un rol

impotant in procesele din atmosfera, constituind nuclee de condensare

pentru vaporii de apa sau pot avea un efect benefic in tratarea

afectiunilor aparatului respirator; dar in deosebi aerosolii antropogeni

alaturi de gazele rezultate din acivitati economice duc la poluarea

Atmosferei.

Structura Atmosferei

Atmosfera are o grosime de 65-130.000km, (limita de influenta a campului

magnetic terestru) dar nu este omogena din punct de vedere al densitatii,

chimismului sau al comportamentului termic. Se pot deosebi mai multe

criterii de analiza a structurii atmosferei:

Criteriul densitatii; datorita scaderii logaritmice in altitudine a

densitatii aerului putem identifica o Atmosfera densa pana la 10km, care

concentreza 80% din masa atmosferei si o Atmosfera rarefiata, mai sus de

10km.

Criteriul chimic se refera la omogenitatea chimica a aerului Atmosferei. Au

fost separate doua structuri: una omogena din punct de vedere chimic,

Omosfera si alta eterogena, numita Heterosfera. In Omosfera, gazele

principale se prezinta sub forma unui amestec omogen si se remarca prin

predominarea materiei moleculare a gazelor. Heterosfera are o compozitie

chimica caracterizata de distributia gazelor componentelor in straturi

ordonate in functie de masa lor moleculara sau atomica: