Resurse Agroturistice

INTRODUCERE

Procesul de monitoring al potentialului turistic este o activitate complexă, care cuprinde mai multe etape şi anume:

- identificarea şi evaluarea calitativă, cantitativă, pe baze ştiinţifice dar şi ca utilitate demonstrată practic (vezi resursele balneoturistice);

- inventarierea acestor resurse pe categorii de potenţial turistic şi în teritoriu;

- analiza, sinteza şi înregistrarea ca atare în banca de date a Registrului, în baza Ordonanţei nr.58/1998;

- monitorizarea utilizării durabile a protejării şi chiar a conservării, în condiţiile epuizării acestor resurse turistice.

CAPITOLUL I

INDICATORI SI ELEMENTE PENTRU IDENTIFICAREA (ÎNREGISTRAREA) RESURSELOR TURISTICE NATURALE

În identificarea şi evidenţa potenţialului turistic natural se pot utiliza indicatori calitativi şi cantitativi şi alte particularităţi ale resurselor turistice. Aceşti doi indicatori reflectă valoarea recunoscută ştiinţific şi practic a resurselor turistice naturale şi se completează reciproc.

1.1. Indicatori calitativi pentru identificarea şi evidenţa

peisajelor geografice ca resurse turistice

1.1.1. Peisaje montane alpine (la peste 1900 m alt.) şi subalpine

(1700-1900 m)

Sunt cele mai complexe şi atractive peisaje cu forme de relief glaciare şi carstice, platouri, păşuni alpine etc. şi caracterizează Munţii Bucegi, Făgăraş, Iezer, Parâng, Lotrului, Cindrel, Şureanu, Godeanu, Ţarcu, Rodnei, Giumalău - Rarău, Ceahlău, etc. Se adresează drumeţiei montane, turismului de cunoaştere, ştiinţific, pentru alpinism, sporturi de iarnă etc.

1.1.2. Peisaje montane înalte (1500-1700 m)

Au o complexitate medie de peisaj, un domeniu schiabil reprezentativ şi sunt comune majorităţii munţilor noştri. Aici se practică toate formele de turism montan.

1.1.3. Peisaje de munţi mijlocii şi josi (sub 1500 m)

Sunt peisaje montane de relativă complexitate geografică, mai modeste sub aspect estetic şi cognitiv, de regulă, împădurite, cu resurse turistice mai puţin variate (excepţie fondul cinegetic şi piscicol).

1.1.4. Peisaje ale ariilor depresionare şi culoarelor

de vale montane

Prin poziţia lor, aferentă ariilor montane, aceste peisaje, de regulă, au o complexitate şi atractivitate mare, îmbinându-se aspectele naturale cu cele umane, adăugându-se uneori şi resurse de ape minerale, fond cinegetic şi piscicol. Aici se includ toate depresiunile intramontane, culoarele de vale, defileele carpatice, generând activităţi turistice complexe.

1.1.5. Peisajele ariilor carstice

Se remarcă prin spectaculozitatea formelor de relief şi fenomenelor carstice de suprafaţă şi de adâncime (doline, chei, abrupturi, peşteri, râuri subterane etc.), prezintă interes pentru speoturism şi alpinsim şi ocupă suprafeţe mari în munţi ca: Bihorului, Aninei,. Parâng, Şureanu, Mehedinţi etc., sau în Podişul Mehedinţi.

1.1.6. Peisaje de deal şi de podiş

Au un specific pomiviticol sau industrial, prezintă o varietate de resurse şi atracţii naturale şi mai ales cultural-istorice şi se caracterizează printr-o valoare turistică, estetică sau cognitivă variabilă în teritoriu, impunându-se în acest sens peisajele dealurilor submontane.

1.1.7. Peisaje de câmpie

Sunt mai monotone, impunându-se prin atractivitate cele cu păduri, văi cu terase, lacuri, fond cinegetic (Câmpia Bucureştilor sau ariile periurbane ale oraşelor mari de câmpie).

1.1.8. Peisaje de luncă şi deltă

Se impun prin atractivitatea şi originalitatea peisagistică a ecosistemelor, fondul cinegetic şi piscicol, bogătia şi varietatea ornitologică sau habitatul deltaic destul de pitoresc.

1.1.9. Peisajele de litoral

Se impun prin alternanţa plajelor cu faleze, care contrastează cu apa mării, lacuri, iar arhitectura staţiunilor şi elementele cultural-istorice îmbogăţesc estetica şi valoarea turistică a peisajelor.