Sisteme de producție în turism

INDUSTRIA OSPITALITĂŢII - CONSIDERAŢII GENERALE

1.INDUSTRIA OSPITALITĂŢII - CONSIDERAŢII ISTORICE ŞI CONCEPTUALE

2.ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA ÎN INDUSTRIA OSPITALITĂŢII.TERMENI ŞI TERMINOLOGII.

3.GLOBALIZAREA ÎN INDUSTRIA OSPITALITĂŢII

4.REGLEMENTARI LEGALE ÎN ROMÂNIA PRIVIND INDUSTRIA OSPITALITĂŢII

1.INDUSTRIA OSPITALITĂŢII - CONSIDERAŢII ISTORICE ŞI CONCEPTUALE

Apariţia industriei ospitalităţii ca fenomen social şi economic se pierde în negura timpurilor şi s-a identificat iniţial cu unele forme incipiente de turism. Lipsa unor informaţii istorice face aproape imposibilă stabilirea unei date cât de cât certe a detaşării sale ca activitate distinctă. Unele forme de turism s-au practicat din cele mai îndepărtate timpuri. Deşi nu au constituit un scop în sine, unele călătorii, generate de nevoia, ca omul să întreţină relaţii cu semenii săi din alte colectivităţi prin intermediul schimburilor comerciale, au conturat începutul activităţii de turism.

Călătoriile pe care grecii din întreaga Elada le făceau cu ocazia jocurilor olimpice, precum şi pelerinajele la locurile de cult, pot fi considerate, într-un anumit sens, activităţi turistice.

Turismul nu a fost străin nici locuitorilor din Imperiul Roman, luând în considerare curele cu ape termale pe care le făceau patricienii romani în staţiunile din Italia sau Galia.

Evul mediu, cu toata instabilitatea provocată de năvălirile popoarelor barbare, a permis totuşi dezvoltarea unor forme de turism în scopuri religioase(pelerinaje la locurile sfinte).

După această perioadă, în ciuda condiţiilor grele, călătoriile turistice au progresat treptat, cu diferenţe de la o ţară la alta, de la o zonă la alta, până la mijlocul secolului XIX.

Descoperirile ştiinţifice au permis apariţia mijloacelor de transport, care la rândul lor au generat dezvoltarea căilor de comunicaţie, favorizând extinderea activităţilor turistice.

Instituţionalizarea turismului pe plan naţional şi organizarea lui în continuare pe plan internaţional, au determinat o evoluţie permanentă a industriei ospitalităţii.

Ritmul susţinut de dezvoltare al turismului a făcut ca industria ospitalităţii să devină unul din cele mai spectaculoase fenomene ale secolului XX, cu consecinţe sociale, economice şi umane deosebit de importante.

Se poate afirma că, din această epocă, turismul începe să se detaşeze ca o activitate economică distinctă. În majoritatea ţărilor, transformarea turismului într-o activitate economică bine conturată, s-a produs numai în a doua jumatate a secolului XX. A fost astfel favorizată apariţia şi instituirea în sectorul terţiar, al prestărilor de servicii, a unei noi ramuri economice, cunoscută generic sub denumirea de industria ospitalitaţii.

Importanţa tot mai mare pe care a dobândit-o sectorul terţiar în perioada contemporană a sporit preocupările pentru definirea cât mai exacta a turismului şi respectiv a industriei ospitalităţii.

Turismul se poate caracteriza ca un fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, cu o adresabilitate foarte largă, abordând o paletă largă de segmente sociale, cu o dinamică superioară, care antrenează un vast potenţial material şi uman, cu implicaţii importante asupra economiei şi societaţii.

Exaustiv, turismul se poate defini ca un ansamblu de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii cu scop diferit(agrement, afaceri, manifestari sportive, pelerinaje etc.), pe o durată limitată de timp, pe cont propriu sau prin intermediul unor societăţi sau agenţii specializate.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul ,,TURISM,, provine din limba engleză, de la verbul TO TOUR care se traduce prin a călători sau a colinda.Unii experţi acceptă şi ipoteza originii ebraice a cuvântului, în ebraica antică TUR semnificând noţiunea de călătorie, descoperire, recunoaştere, explorare.

În decursul timpului, conţinutul noţiunii de turism s-a modificat, întru-cât, s-a constatat că, în epoca modernă, turismul s-a transformat într-un ansambu de activitaţi principale şi adiacente, sub denumirea generica de industria ositalităţii.

Dacă vom analiza etimologic termenul ospitalitate, conform Oxford Dictionary, ospitalitatea este definită ca fiind primirea şi găzduirea clienţilor, vizitatorilor şi străinilor cu cordialitate şi disponibilitate, iar în Le Petit Larousse sensul originar al acestei noţiuni desemnează acţiunea de a primi şi a găzdui pe cineva.

Pornind de la aceste definiţii etiologice, ospitalitatea, ca şi concept al activitaţii turistice, reprezintă un ansamblu de activităţi comerciale care asigură cazarea şi/sau servicii de alimentaţie persoanelor aflate departe de casă.

Ţinând cont de amploarea acestor activităţi, de volumul investiţiilor atrase, de dimensiunea forţei de muncă implicate, în mod uzual folosim termenul de industria ospitalităţii.

În literatura de specialitate întâlnim abordări diferite legate de aria de cuprindere a acestei ramuri a sectorului terţiar.J.Ch.Holloway, în lucrarea sa ,,The Business of Tourism”, limitează conţinutul industriei ospitalităţii la serviciile de cazare şi alimentaţie.

Alţi autori(Gee, Makens, Choy) în lucrarea ,,The Travel Industry”, apreciază că ospitalitatea include şi serviciile de agrement, la care se adaugă chiar şi cele de comercializare a produselor turistice.

R.Minciu, în lucrarea ,,Economia Turismului” consideră că acest al doilea punct de vedere se apropie de accepţiunea modernă a industriei ospitalităţii, în spiritul căreia serviciile de agrement sunt tot atât de importante ca şi asigurarea condiţiilor de deplasare, găzduire şi a serviciilor în alimentaţie.

În concluzie, industria ospitalităţii cuprinde ansamblul de activităţi care asigură condiţii de transport, cazare, alimentaţie, agrement şi alte servicii turistice, orientate spre asigurarea satisfacţiei clienţilor în condiţii de maximă eficienţă economică.