Tehnologia Restaurantelor

INTRODUCERE

Alimentatia publica pentru turism , alaturi de cazare si transport constituie o componenta importanta a activitatii din domeniul turismului , incadrindu-se structural in categoria serviciilor de baza .

Desi , ca activitate economica , alimentatia publica nu este destinata sa satisfaca in exclusivitate nevoia consumatorului – turist , ea se asociaza tot mai frecvent activitatilor de turism , iar dinamica ei este din ce in ce mai mult influentata de evolutia circulatiei turistice .

Dependenta strinsa dintre alimentatia publica si activitatea turistica este evidentiata , printre altele , de asocierea lor intr-un sector de sine statator in tarile consacrate pe plan turistic .O astfel de tendinta este prezenta si in tara noastra , in contextul reasezarii si modernizarii structurilor organizatorice in turism .

Privita din prisma calitatii sale de componenta a produsului turistic , respectiv a serviciilor de baza , alimentatia publica determina calitatea prestatiei turistice in ansamblul ei , influenteaza continutul si atractivitatea ofertei turistice cu multiple implicatii asupra dimensiunilor si orientarii fluxurilor turistice .

Serviciile de alimentatie publica trebuie sa intruneasca urmatoarele trasaturi specifice:

1) prezenta lor in toate momentele cheie ale consumului turistic :

-puncte de imbarcare

-mijloace de transport

-locuri de destinatie si sejur

-locuri de agrement

2) existenta unei diversitati structurale a serviciilor de acest gen – asigurata prin prezenta unei tipologii largi de unitati de alimentatie publica , apta sa satisfaca o paleta diversificata de trebuinte

3) particularizarea serviciului de alimentatie publica , mai ales in cazul unor forme specifice de turism ( balneo-medical , de exemplu ) , prin care se poate

contribui nemijlocit la satisfacerea motivatiei ce a determinat optiunea pentru respectivul consum turistic

4) necesitatea de a corespunde in egala masura exigentelor turistilor autohtoni si straini (mai precis produsele ce fac obiectul serviciilor de alimentatie publica trebuie sa fie reprezentate de preparatele din bucataria nationala si internationala , din cea specifica anumitor tari si zone )

Alimentatia publica se recomanda , pe zi ce trece , ca un sector cu multiple si noi posibilitati in ce priveste ridicarea calitatii servirii turistice , in conditii de inalta eficienta . Se tinde , din ce in ce mai mult , ca alimentatia publica , pe linga functia fiziologica propriu-zisa , sa indeplineasca si unele functii de agrement , odihna - recreere in general , de petrecere a timpului liber .Tinind seama ca turistul cheltuieste o parte insemnata din bugetul sau de timp ( dupa unele calcule 20-25 % ) in unitatile de alimentatie publica , o atentie sporita se acorda atractiei pe care aceasta o exercita , contactelor sociale ce se pot realiza in cadrul lor .

Pornind de la importanta alimentatiei publice , in contextul complexitatii problematicilor turismului romanesc , prezenta lucrare isi propune sa evidentieze modul de organizare si functionare a unui restaurant , in conditiile reglementarilor legislative din Romania .

CAPITOLUL 1.

SCURT ISTORIC AL ALIMENTATIEI PUBLICE ( RESTAURATIEI )

Unitatile de alimentatie publica apar in istorie odata cu primele asezari umane . Afluxul de straini care aveau nevoie de un loc in care sa inopteze si sa manince a dus la aparitia primelor hanuri . De buna seama ca ele nu erau decit niste case obisnuite , ai caror propietari au transformat gazduirea unor astfel de drumeti in sursa de existenta . Cu timpul , ei au mai adaugat camere de oaspeti sau au marit spatiul rezervat servirii mesei . Au delimitat locul necesar prepararii hranei de cel al clientilor , au dezvoltat camarile sau pivnitele pentru a putea pastra mai multe alimente , au separat camerele folosite de oaspeti de cele folosite de familie si cele ale personalului . Aceasta ar fi preistoria alimentatiei publice .

In Roma antica apar , delimitate de strazi , “ insulae “ pe care se dezvolta cladiri multietajate , care la parter aveau mici ateliere , magazine si mici circiumi , spatii adesea insalubre , destinate inchirierii . Toate acestea se numeau “ tabernae “ , numele roman al stramosului barului de astazi . Aici arheologii au descoperit ruinele unor tejghele de bar .

Cuvintul “ restaurant “ a aparut in secolul al-XVI-lea si a desemnat mai intii un aliment care satisface ( potoleste ) foamea si in special o “ fiertura bogata si consistenta “ capabila sa refaca fortele . De la acest sens , care a supravietuit pina in secolul al-XIX-lea , s-a trecut la cel de “ local specializat “ in vinzarea alimentelor care refac organismul . Brillat-Savarin considera ca “ restauratoare de forte “ ciocolata , carnea rosie si consommeul .

La Paris in anul 1765 un anume Boulanger “ negustor de vinuri “ a inscris sub firma sa “ Boulanger vinde alimente divine “ . Acesta a fost primul restaurant in sensul modern al termenului .

Primul restaurant parizian , demn de acest nume , a fost cel pe care l-a deschis Beauvilliers in 1782 in Rue de Richelieu , sub numele de “ Marea Taverna a Londrei “. Noutatea consta in faptul ca se servea masa la ore fixe , pe mese individuale , preparatele fiind inscrise pe o lista .