Turism Rural

Obiective

După ce veţi studia acest capitol veţi:

- cunoaşte câteva dintre definirile termenului de turism rural;

- fi la curent cu preocupările turistului european în materie de turism rural;

- putea prezenta principalele tipuri de produse turistice rurale utilizate în Europa;

- şti care sunt formele de turism rural practicate în Europa;

- clarifica locul şi importanţa fermelor specializate în cadrul ofertei turistice rurale;

- afla care este tendinţa generală de clasificare a spaţiilor de primire în turismul rural

european şi mondial;

- găsi soluţia problemei turismului rural, privind prioritatea dintre producţie şi

comercializare.

Câteva clarificări conceptuale şi terminologice

An de an, statisticile demonstrează că turismul în spaţiul rural a făcut tot mai mulţi adepţi.

Numeroase raţiuni sunt invocate pentru a explica această evoluţie: influenţa ideilor ecologiste,

dorinţa de a se sustrage structurilor turistice clasice, căutarea unui cât mai bun raport calitate/preţ.

Fără a avea pretenţia unei definiţii precise, putem aprecia ca turismul rural cuprinde toate activităţile

turistice desfăşurate în lumea satului (mediul rural) dincolo de zonele atinse de staţiunile litorale sau

montane. În unul din rapoartele Eurogîtes (anul 1996) se preciza că din cei 88 % europeni ce

voiajează, 25 % îşi petrec vacanţa la ţară.86

Constatăm aşadar că există un important flux turistic mondial care se direcţionează tot mai

precis către zonele rurale. În plus, destinaţiile mai puţin cunoscute sau neobişnuite - percepute ca

destinaţii exotice - devin tot mai atractive pentru turiştii cu experienţă din ţările dezvoltate.

Continentul european reprezintă regiunea turistică cu cea mai puternică integrare, atât a ofertei cât şi

a cererii. Circulaţia turistică în Europa este dominată de 5 mari ţări emiţătoare: Germania, Anglia,

Franţa, Olanda şi Italia. Noii poli emiţători de fluxuri turistice sunt Spania, Japonia87, Coreea şi

China.

Definirea turismului rural

În ansamblul său turismul rural include o gamă largă de modalităţi de cazare, evenimente,

festivităţi, sporturi, alte distracţii şi activităţi de petrecere plăcută a timpului liber, toate desfăşurate

într-un mediu tipic rural. O definire cât mai exactă a termenului de turism rural, unanim acceptată şi

86 *** - “Tourisme en espace rural: chiffres, clienteles, activites”, CNRTER - ENITA, Clermont-Ferrand, 1993

87 *** - idem sursa citată

unitar utilizată se confruntă cu diferite probleme specifice uneia sau alteia dintre zonele receptoare

de turişti, respectiv prestatoare de servicii turistice.

Un prim enunţ - aceptat de marea majoritate a actorilor lumii turismului rural – afirmă că:

“Turismul rural este un concept ce include toate activităţile turistice care se desfăşoară în

mediul rural”.

Devine necesar a clarifica în acest moment ce se înţelege prin “mediul/spaţiu rural”. Într-o

bună parte a Europei (Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda) acest termen indică zonele care

se deosebesc de cele urbane, de coastă sau montane. În Italia termenul indică acele zone care nu sunt

nici urbane, nici de coastă şi drept urmare include regiunile montane. În Irlanda şi Anglia termenul

analizat este practic sinonim cu noţiunea de “regiune de la ţară”, această diferenţindu-se total de cea

urbană. Spania, Portugalia şi Grecia au tendinţa de a asimila termenul de mediu rural cu zonele unde

se realizează producţia agricolă. Constatăm că - cel puţin pe continentul european - termenul de

“mediul rural” are înţelesuri diferite. Acest lucru dă naştere unor dificultăţi de analize comparative

interstatale, cât şi unei limitări în aprecierea de ansamblu asupra activităţilor desfăşurate în acest

sector.

Există voci care pe lângă considerentele de natură geografică apreciază că inadecvarea la

realitate a definiţiei “turismului rural” este determinată şi de alte motive.

Spre exemplu este cunoscut că produsul turistic reprezintă în esenţă măsura activităţii

turistice privită ca activitate economică într-o anume dimensiune, volum, structură sau calitate; prin

destinaţiile sale produsul turistic putându-se constitui într-un mesaj adresat consumatorilor

(turiştilor) potenţiali, care prin opţiunea lor - concretizată în prezenţa la momentul prestării

serviciilor componente, dau naştere fluxurilor turistice respectiv consumului turistic.

Însă există specialişti ce consideră că o excursie cu un atelaj tras de animale sau un picnic ori

altă activitate derulată pe timpul unei zile într-un colţ îndepărtat de provincie, nu ar putea fi

considerate “turism rural”.

Analizând aspectele prezentate Bernard Lane88 îşi pune următoarele întrebări: “Are oare

turismul rural calităţi specifice intrinseci sau e vorba doar de o simplă activitate turistică ce se

desfăşoară într-o aşezare rurală?” dacă da, atunci “Care sunt acele trăsături pe care trebuie să

le aibă turismul rural astfel încât să merite întradevăr calificativul de<rural>? ”.

Potrivit formelor de manifestare şi practicii mondiale aceste trăsături ale turismului rural

ar putea fi:

- apropierea de natură;

- absenţa mulţimii (de semeni);

- linişte;

- un mediu ambiant “nemecanizat”;

- contacte personale (în opoziţie cu iraţionalismul şi anonimatul urbanului);

- senzaţia de continuitate şi stabilitate, de trăire a unei istorii, vie şi trainică;

- posibilitatea de a cunoaşte îndeaproape locuri şi oamenii acelor locuri;

- contactul nemijlocit cu autorităţile locale, cu preocupările şi activitatea specifică zonei;

- cunoaşterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local;

- posibilitatea prelevării de imagini legate de identitatea indivizilor comunităţii;

- şansa integrării în comunitate pe perioada sejurului.

Drept urmare o altă posibilă definire a activităţilor de turism desfăşurate în spaţiul rural ar

trebui să ia în calcul tocmai aceste aspecte - ce-i drept importante pentru transformarea în realitate a

“visului de vacanţă”. Aceasta cu atât mai mult cu cât între aşteptare (ca dorinţă) şi realitate există de

obicei o uşoară abatere(+/-).

88 director al “University of Brristol Rural Tourism Development Project” şi autorul lucrării “What is rural

tourism”(1994)

Un al doilea enunţ, mai ermetic, defineşte: “Turismul rural ca o formă concentrată pe

destinaţii în spaţiul rural, dispunând de o structură funcţională de cazare şi de alte servicii

eterogene”.

Formularea aparţine unui grup de cadre didactice din Academia de Studii Economice

Bucureşti89, care în încercarea de a realiza o definiţie într-o exprimare mini-max90 au consultat surse

din literatura de specialitate engleză, franceză, germană şi spaniolă, pe care mai apoi le-au armonizat.

Un al treilea enunţ, ce eludează aspectul geografic de astă dată, afirmă că: “Turismul rural este

un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală,şi care

are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi uman”.

Această definiţie pare a fi mai cuprinzătoare, singura sa scăpare constă în omiterea implicării în

activităţi de turism rural a unor organizaţii sau persoane din afara comunităţii locale

(touroperatori, investitori, etc.).

În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Turismului şi a multor organizaţii europene de

turism rural, turismul rural este “o formă a turismului care include orice activitate turistică

organizată şi condusă în spaţiul rural de către populaţia locală, valorificând resursele turistice

locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum şi dotările, structurile turistice, inclusiv

pensiunile şi fermele agroturistice”.