Turismul și Dezvoltarea Durabilă

Odată cu societatea umană, procesul dezvoltării economice a avut un imens ascendent. În toate etapele istorice, oamenii au valorificat factorii de mediu prin calitatea lor de resurse economice. Astfel din totdeauna a existat un plan de acţiune economic-mediu menit să satisfacă cerinţele şi nevoile umane.

Pe măsura trecerii timpului, dar mai acut în ultimul secol s-a pus problema epuizării acestor resurse, dar şi a degradării tot mai evidente a calităţii mediului înconjurător. La ora actuală există tot mai multe dovezi ştiinţifice că schimbările climatice globale au atins un punct critic.

1. Definirea conceptului de dezvoltare durabilă

În deceniul 7 al secolului trecut s-a pus problema limitării creşterii economice, deoarece produce schimbări de structuri şi de funcţionalitate a mediului natural; defrişările forestiere pentru extinderea aşezărilor umane, a suprafeţelor agricole, accelerarea eroziunii solurilor, multiplicarea formelor de poluare au fost semnalele cele mai clare referitoare la distrugerea mediului. La acestea se mai adaugă creşterea neomogenă a populaţiei, industrializarea excesivă, extinderea căilor de comunicaţie, ritmul înalt de urbanizare, elemente care au susţinut în mod continuu dezechilibrul din ecosistemele naturale.

Iniţial termenul utilizat a fost de eco-dezvoltare folosit în domeniul agriculturii, pentru a realiza un echilibru între producţie vegetală, animală şi respectarea cerinţelor de regenerare naturală a resurselor utilizate în acest domeniu (Mudgley James, 1995).În acest context, pe lângă ONU, a fost iniţiată Comisia Brundland în anul 1987, care a propus utilizarea noţiunii de „dezvoltare durabilă“.

În esenţă, la aplicarea acestui concept au fost implicate Banca Mondială, OECD, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) care au contribuit şi la realizarea unei definiţii unanim acceptate. Fiecare dintre aceste instituţii internaţionale derulează programe ce susţin conceptul de dezvoltare economică durabilă.

Astfel, dezvoltarea durabilă presupune exploatarea şi valorificarea resurselor disponibile ale planetei, de orientare a dezvoltării economice şi tehnologice, de orientare a investiţiilor directe în aşa manieră încât să satisfacă cerinţele actuale şi de viitor ale societăţii umane. Accentul este pus pe componenta ecologică a mediului înconjurător, iar preocupările de reducere a poluării s-au multiplicat. Scopul esenţial este acela de a folosi mai raţional resursele naturale cu risc de epuizare şi degradare, şi de realizare a unui standard de viaţă decent, pentru generaţii viitoare, cu o distribuţie echitabilă a veniturilor generale şi specifice.

Creşterea preocupărilor pentru probleme de dezvoltare durabilă, a impus organizarea în 1992 a primei conferinţe ONU (Earth Summit), apoi în 2002 la Johanesburg. Ulterior au mai fost iniţiate conferinţe internaţionale (New York în 1997, Kyoto 2004, Montreal 2006) cu scopul de a reduce poluarea şi efectele negative ale schimbării climatice globale. De asemenea, OMT la nivelul anului 2008 a derulat o serie de acţiuni internaţionale dedicate dezvoltării durabile a turismului. În acest sens, pot fi amintite următoarele manifestări:

– Conferinţa Internaţională privind aplicarea criteriilor de dezvoltare durabilă de la Barcelona, Spania, 6 octombrie 2008;

– Conferinţa de dezvoltare durabilă din lumea arabă, Aman, Iordania, 17 octombrie 2008;

– Conferinţa privind schimbările climatice şi turismul durabil, Madrid, Spania, 5 iunie 2008;

– Conferinţa Internaţională privind aplicarea unor standarde în turism în zona Orientului Apropiat şi a Mării Mediterane, Egipt, 17-19 decembrie 2008.

În acelaşi context UE a realizat şi adoptat în 2001, strategia la dezvoltare durabilă, reactualizate în 2006, pe măsura aderării de noi ţări membre. Astfel fiecare ţară, poate urma principalele coordonate ale acestei strategii şi crea propria strategie naţională de dezvoltare durabilă, în conformitate cu atributele specifice date de mediul natural, social şi economic de mediu.

În ultimul deceniu, al prezentei configuraţii a UE, în strategia sa generală, dezvoltarea durabilă a devenit o preocupare esenţială. Încă din anul 1997, prin Tratatul de la Mastricht aceasta a devenit un obiectiv politic cu aplicabilitate în toate ţările membre. În anul 2001, CE întrunit la Goteborg (Suedia) a adoptat prima strategie de dezvoltare durabilă a UE; la acestea au fost aduse alte schimbări de conţinut în 2002, 2005, 2006. Astfel, Consiliul UE, a aprobat o nouă strategie de Dezvoltare Durabilă, având în vedere că au fost acceptate noi ţări membre. Aceasta are un caracter unitar, coerent cu o finalitate clară legate de un alt mod de exploatare şi valorificare a resurselor mediului.

2. Conceptul de turism durabil

Concomitent cu consolidarea ideii de dezvoltare durabilă a economiei a început să se contureze şi aplicările sectoriale. Primele abordări teoretice se datorează Organizaţiei Mondiale de Turism. Alături de alte organisme ale ONU aceasta a încercat să aplice cerinţele dezvoltării durabile la domeniul industriei turismului. Astfel, reprezentanţii şi experţii OMT au prezentat propria viziune durabilă la Summitul de la Johanesburg din 2002.

Toate formele şi activităţile turistice sunt dependente de mediul înconjurător ai cărui componente devin resurse exploatabile. În acest context prin turism, sunt create acele produse care comercializează aceste resurse şi le adaugă o valoare adăugată importantă. Astfel veniturile din turism au valori mai mari în raport cu resursele naturale şi culturale folosite. Prin urmare interdependenţa dintre mediu şi turism este mult mai evidentă şi puternică.

Dezvoltarea durabilă a turismului include un grup de principii directoare, reprezentate prin:

– asigurarea condiţiilor de practicare a turismului de un număr cât mai mare de persoane, ca o componentă a drepturilor omului şi o liberă circulaţie a persoanelor;

– realizarea unei solidarităţi în interiorul generaţiei şi între generaţii ca promotori ai turismului;

– cultivarea unui turism axat pe servicii de calitate şi atent faţă de cerinţele de protecţie a mediului;