Urbanism

Tema 1 Problema asezarilor umane, problema fundamentala a lumii contemporane

1.Fenomenul urban –baza de studiu pentru economia urbana.

1.1Apatitia si dezvoltarea orasului si rolul comertului in acest process.

2. Conceptul de urbanism.

3. Precursori si fondatori ai analizei economice a oraselor

4. Implicatiile cresterii urbane asupra mediului inconjurator

1.Fenomenul urban

Inca din fazele primare ale dezvoltarii sale, societatea umană a remodelat cadrul natural

creand mediul denumit de către specialisti drept “artificial”, compus din multiple echipamente ce

deservesc cerintele curente ale populaţiei. Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului

artificial o reprezinta localitatile, optimizate ca marime, structura, inzestrare şi infatisare, astfel incat sa poata raspunde exigentelor sociale.

Primul tip de asezare umana l-a constituit satul, realizat ca urmare a primii mari diviziuni a muncii sociale, desprinderea agriculturii de sfera pastoritului, dand astfel omului posibilitatea de a se emancipa de constringerile cadrului natural.

Acest tip de asezare se caracterizeaza

• printr-un numar relativ limitat de locuitori,

• suprafata redusa si ocupare extensiva

• inzestrare restrinsa cu dotari de interes colectiv

In contrapartida aglomeratia urbana reprezinta un spatiu caracterizat prin:

:

• incadrarea populatiei in ramuri ecomomice si sectoare de acticvitate neagricole, in care munca se desfasoare cu ocupare permanenta, fara intreruperi sezoniere si cu un inalte nivel de productivitate;

• transferarea populatiei ocupate, in ponderi tot mai mari, din sectoriul productiei nemijlocite in sectorul serviciilor;

• modificarea structurii vetii sociale, a conceptelor si mentalitatilor indivizilor: interesul crescind pentru cultura , ocuparea timpului liber;

• intensificarea mobilitatii, cresterea contactelor sociale, amplificarea circulatiei informatiilor;

• impartirea teritoriului in zone specializate din punct de vedere al profilului social si economic;

• preocuparea deosebita pentru calitatea fondului consruit si pentru aspectul spatiilor libere;

• prezenta si dezvoltarea unei retele de cominicatie cu mijloace perfectionate de transport pentru categorii de trafic diferentiate

• dezvoltarea suprafetelor spatiilor verzi si a zonelor pentru sport si recreere.

Deşi la prima vedere conceptul de oraş (centru urban) pare extrem de clar, în realitate există o serie de elemente ce trebuie luate în considerare.

Definirea oraşului diferă de la ţară la ţară în funcţie de criterii diferite:

- numărul locuitorilor;

- dotarea cu echipament tehnico-edilitar,(considerându-se aşezare urbană acea localitate care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul şi igiena locuitorilor: alimentare cu apa şi canalizare, alimentare cu energie electrică,telefonie, străzi etc.;

- dotările social-culturale care trebuie să asigure satisfacerea intereselor publice de odihna şi recreere;

- importanţa în teritoriu;

- criterii administrative.

Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile:

• criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor (de exemplu de la 250 locuitori în Danemarca, 300 în Islanda, 1.000 în Canada, 2.500 în SUA la 10.000 de locuitori în Spania, Elveţia şi până la 20.000 în Olanda);

• criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ;

• criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Republica Moldova, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor.

In lumea contemporana problema asezarilor umane sta sub semnul a doua mari fenomene, proprii lumii in care traim:

-pe de o parte expolzia demografica, cresterea numarului lociutorilor planetei la cote necunoscute in decursul istoriei,-

iar pe de alta parte, -desi in stransa legatura-explozie urbanistica, aparitia si profilarea la scara planetara a marilor aglomeratii urbane, exodul unor mase impresionante de populatie rurala catre oras, cu toate consecintele care decurg.

Prognozele Bancii Mondiale:

-catre 2050 popuatia globului va atinge 10mlrd locuitori in conditiile in care in tarile lumii a treia se nasc aproximativ 240 nou nascuti pe minut, in timp ce in Europa si tarile desvoltate numarul de nou nascuti se situiaza la aproximativ 26.

Daca acesta tendinta se va mentine si in urmatoarele decenii este de asteptat ca populatia Asiei sa adinga 5,8-6 mlrd, Africa -2mlrd,America Latina 810mln, Australia si Ociania 46 mln.

Europa 720mln

-numarul urbanilor va creste de la1,5 mlrd la 3,5 mlrd, iar din 3 oraseni, aproxinav 2 vor fi locuitori ai lumii a treia.

Pentru a cuprinde dimensiunea acestui proces este de retinut ca pentru cazare in orase a unei populatii suplimentare de aproximativ 1.7 mlrd locuitori, specialistii estimeaza necesitatea de a construi in fiecare zi un oras pentru 200 mii lociutori.