Rolul mediatorului european

Lucrarea abordează tema „Rolul Mediatorului European” pornind de la considerentul că rolul său în Uniunea Europeană dezvoltă cel mai mare interes pentru apărarea drepturilor cetăţenilor europeni.

Tema mea doreşte să prezinte noţiuni legate despre Mediatorul/Ombudsmanul European, Mediatorul Republicii, Defensor del Pueblo, Provedor de Justicia, Avocatul Poporului, Procuror Parlamentar, Apărător Public, Comisar pentru drepturile omului, Avocat General, Comisar Parlamentar, Controlor de Stat etc. Descrierea misiunii acestora a constituit obiectul de interes al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, adoptată la Roma, la 4 noiembrie 1950, al Pactului Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie 1966, al Pactului Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie 1966. Am ales această temă deoarece pe parcursul acestor ani de Master în domeniul Ştiinţelor Administrative, materia faţă de care am dezvoltat cel mai mare interes a fost Drepturile Cetăţenilor Europeni. Lucrarea de faţă are ca incipit introducerea şi este structurată pe trei capitole, concluzii studiu de caz dar şi o bibliografie.

Astfel, Capitolul I abordeaza o temă generală şi anume Consideraţii introductive privind conceptul de ,,ombudsman” la nivelul Uniunii Eurpene. În cuprinsul acestui capitol am realizat o prezentare detaliată pentru următoarele subcapitole: abordări terminologice ale noţiunii de ,,ombudsman” (avocat al poporului, mediator), apariţia şi evoluţia conceptului la nivelul diferitelor state, justificarea teoretică şi practică a instituţiei Mediatorului dar şi un subsubcapitol ce constă în prezentarea conceptului de ,,mediator european” – necesitate şi importanţă.

Capitolul II face referire la Statutul Mediatorului European mai exact la: originalitatea instituţiei şi trăsăturile generale ale Ombusmanului European, la modalitatea de desemnare a ME, domeniile de competenţă ale Mediatorului European, misiunea Mediatorului European, funcţionarea instituţiei şi atribuţiile Mediatorului European dar şi la răspunderea acestuia.

În Capitolul III sunt prezentate Relaţiile Mediatorului European cu alte organe şi instituţii adică relaţiile dintre Mediatorul European şi celelalte instituţii ale UE, cooperarea cu mediatori şi organe similare din statele membre ale UE, asemănări/deosebiri dintre Avocatul Poporului din România şi Mediatorul European, determinarea noţiunii de drept la o bună administrare în baza Codului de bună conduită administrativă şi nu în ultimul rând, Studiul de caz care face referire la Un aspect relevant al activităţii Mediatorului European.

Instituţia Mediatorului European a fost iniţiată printr-un proiect al delegaţiei spaniole la întâlnirea şefilor de stat şi guverne ai Comunităţii Europene ţinută la Roma în Decembrie 1990. Scopul avut în vedere de către iniţiator, nu era de a institui un Ombudsman în sensul propriu, ci un fel de procuror general pentru drepturile comunitare.

Potrivit acestui proiect, Mediatorul European ar fi trebuit sa asigure controlul asigurării respectării drepturilor cetăţenilor europeni la nivel naţional, sa informeze şi sa protejeze cetăţenii în planul drepturilor comunitare însă acest proiect a fost modificat, în final ajungându-se la o soluţie de compromis bazata pe propunerea delegaţiei daneze.

Mediatorul European este instituit la nivel comunitar şi nu la nivel naţional, iar mandatul său este limitat la cazurile de proastă administrare imputabilă instituţiilor şi organelor comunitare.

Raporturile existente dintre Mediatorul European şi autorităţile naţionale ale statelor membre s-au dovedit a fi motive de dispută între acestea, punctul cel mai critic fiind delimitarea puterilor de anchetă şi mai ales puterea de a accesa diferite documente ale statelor membre aflate în posesia comisiei. Multe dintre statele federale din comunitate s-au confruntat cu dificultăţi în ceea ce priveşte puterile ombudsmanului local şi federal, ajungându-se până la renunţare la instituţia Ombudsmanului naţional, fie cum este cazul Belgiei sa creeze un mediator competent doar pentru cazurile federale. În cadrul Uniunii Europene, în cazurile de proastă administrare în aplicarea drepturilor comunitare, cetăţenii europeni se adresează adesea Mediatorului chiar şi când problema priveşte o autoritate naţională. Mediatorul European este numit la începutul fiecărui ciclu legislativ al Parlamentului European, pe durata acestuia, fiind ales dintre candidaţii ce dovedesc că sunt independenţi şi îndeplinesc condiţiile de înaltă competenţă profesională în domeniul drepturilor cetăţeneşti.

La cererea Parlamentului, Mediatorul European poate fi revocat de Curtea de Justiţie, atunci când acesta nu mai corespunde condiţiilor de exercitare a funcţiilor sale sau pentru culpa grava în exercitarea atribuţiilor sale profesionale.

În exercitarea atribuţiilor sale, Mediatorul European este independent faţă de orice organism profesional politic sau administrativ pe toată durata exercitării mandatului său. Mediatorul poate conduce şi investigaţii din propria iniţiativă, la plângerea persoanelor afectate în drepturilor lor, iar cei care se pot adresa Mediatorului cu plângeri, sunt persoane fizice sau juridice europene sau orice necetăţean european care are rezidenta într-un stat membru sau sediul social în cazul persoanelor juridice.

Chiar după ce introducerea Mediatorului European a fost acceptată, Parlamentul European a afirmat ca rolul ombudsmanului va trebui sa rămână pur complementar. Regulamentul Parlamentului stabileşte dreptul şi obligaţia Mediatorului European (în exercitarea funcţiei sale) acela de a fi ascultat de Comisia pentru petiţii din parlament. Cazurile de plângeri împotriva proastei administrări privesc situaţia când instituţiile publice europene nu reuşesc sa acţioneze potrivit regulilor şi principiilor obligatorii instituite de Comunitatea Europeana. Mediatorul European are un mandat special, definit în relaţie cu administrarea defectuoasă.