Sistemul de protectie a drepturilor omului in plan european si international

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Aceasta disertatie trateaza Sistemul de protectie a drepturilor omului in plan european si international.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 55 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Apostolache Mihaela

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 9 puncte.

Domeniu: Administratie Publica

Cuprins

INTRODUCERE 8
CAPITOLUL 1. Consideraţii introductive cu privire la sistemul de protecţie a drepturilor omului 11
1.1. Abordări terminologice ale noţiuni de ,,drepturi ale omului” 12
1.2. Apariţia şi evoluţia sistemului de protecţie a drepturilor omului 15
1.3. Evoluţia doctrinei şi a legislaţiei drepturilor omului 18
1.4. Principalele documente internaţionale care garantează drepturile omului 20
CAPITOLUL 2. Sistemul de protecţie a drepturilor omului 24
2.1. Sistemul european de protecţie a drepturilor omului instituit pe baza Convenţiei Europene 24
2.1.1. Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale 29
2.2. Sistemul de protecţie a drepturilor omului instituit în cadrul UE 30
2.2.1. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi Tratatul privind Constituţia Europeană 30
2.2.2. Rolul şi importanţa Tratatului de la Lisabona în protecţia drepturilor omului 32
2.2.3. Uniunea Europeană şi statele terţe implicate în protecţiei drepturilor omului 34
2.3. Sistemul internţional de protecţie a drepturilor omului 35
2.3.1. Organizaţia Naţiunilor Unite 35
2.3.2. Curtea Penală Internaţională 36
2.3.3. Sistemul african de protecţie a drepturilor omului 37 2.3.4. Sistemul interamerican de protecţie a drepturilor omului 38 2.3.5. Sistemul islamic de protecţie a drepturilor omului 39
2.3.6. Sistemul asiatic de protecţie a drepturilor omului 40
2.4. Actul final de la Helsinky în protecţia şi garantare a drepturilor omului 41
CAPITOLUL 3. Rolul instituţiilor şi organismelor europene şi internaţionale în protecţia drepturilor omului 43
3.1. Consideraţii ale Comisiei Europene în promovarea drepturilor omului 43
3.2. Rolul şi importanţa Parlamentului European în promovarea drepturilor omului 45
3.3. Atribuţiile Consiliului de Miniştri în promovarea drepturilor omului 46
3.4. Implicarea Curţii Europene de Justiţie în promovarea drepturilor omului 48
3.5. Rolul Ombudsmanului în promovarea drepturilor omului 49
3.6. Organisme şi instrumente juridice constituite în sistemul Naţiunilor Unite 50
3.7. Studiu de caz: Drepturile omului şi reforma administraţiei publice în România 52
CONCLUZII 54
BIBLIOGRAFIE 57

Extras din document

Am ales această temă deoarece pe parcursul acestor ani de Master în domeniul Ştiinţelor Administrative, materia faţă de care am dezvoltat cel mai mare interes a fost Drepturile Cetăţenilor Europeni. „Sisteme de protecţie a drepturilor omului în plan european şi internaţional” doreşte să prezinte noţiuni ale drepturilor omului, instituţii şi organisme europene dar şi rolul acestora.

Lucrarea de faţă are ca incipit introducerea şi este structurată pe trei capitole, concluzii, un studiu de caz dar şi o bibliografie. Astfel, Capitolul I abordeaza o temă generală şi anume: Consideraţii introductive cu privire la sistemul de protecţie a drepturilor omului având următoarele subcapitole : abordări terminologice ale noţiuni de ,,drepturi ale omului”, apariţia şi evoluţia sistemului de protecţie a drepturilor omului, evoluţia doctrinei şi a legislaţiei drepturilor omului şi principalele documente internaţionale care garantează drepturile omului.

Capitoul II face referire la Sistemul european de protecţie a drepturilor omului mai exact la Sistemul european de protecţie a drepturilor omului instituit pe baza Convenţiei Europene având subsubcapitolul Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale, subcapitolul doi ce poartă denumirea de sistemul de protecţie a drepturilor omului instituit în cadrul UE având trei subsubcapitole: Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi Tratatul privind Constituţia Europeană, rolul si importanţa Tratatului de la Lisabona în protecţia drepturilor omului şi nu în ultimul rând, Uniunea Europeană şi statele terţe implicate în protecţia drepturilor omului. Subcapitolul trei este denumit Sistemul internţional de protecţie a drepturilor omului şi cuprinde următoarele subcapitole : Organizaţia Naţiunile Unite, Curtea Penală Internaţională, Sistemul african de protecţie a drepturilor omului, Sistemul interamerican de protecţie a drepturilor omului, Sistemul islamic de protecţie a drepturilor omului şi Sistemul asiatic de protecţie a drepturilor omului. Ultimul subcapitol ce face pare din Capitolul II este Actul final de la Helsinky în protecţia şi garantarea drepturilor omului.

Capitolul III poartă denumirea de Rolul instituţiilor şi organismelor şi internaţionale în protecţia drepturilor omului. Acest capitol cuprinde: consideraţii ale Comisiei Europene în promovarea drepturilor omului, rolul şi importanţa Parlamentului European în promovarea drepturilor omului, atribuţiile Consiliului de Miniştri în promovarea drepturilor omului, implicarea Curţii Europene de Justiţie în promovarea drepturilor omului, rolulOmbudsmanului în promovarea drepturilor omului, organisme şi instrumente juridice constituite în sistemul Naţiunilor Unite şi un Studiu de caz: Drepturile omului şi reforma administraţiei publice în România.

Pornim în realizarea demersului nostru de la ideea cristalizată în teoria şi practica dreptului internaţional al dreptului omului că societatea internaţională, factorii de decizie ai colectivităţii umane trebuie să trateze drepturile omului într-o manieră globală, corectă şi legală. Desigur, în abordarea problematicii vaste, complexe a drepturilor omului trebuie avute în vedere particularităţile regionale şi naţionale, varietatea condiţiilor istorice, culturale, religioase. Aceasta nu scuteşte statele lumii de a depune toate eforturile pentru a promova şi proteja toate drepturile şi libertăţile umane.

Mai ales din a doua jumătate a secolului al XX-lea încoace, recunoaşterea şi garantarea drepturilor omului a devenit un subiect extrem de dezbătut, care, pornind de la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a determinat adoptarea unui număr impresionant de reglementări internaţionale prevăzute cu numeroase mecanisme pentru aplicarea lor practică. Evoluţia pe plan internaţional a acestor prevederi, implicaţiile ce decurg pe planul politicii externe a statelor ( inclusiv pentru apărarea păcii ţi securităţii mondiale ) au făcut ca preocupările pentru respectarea drepturilor omului să devină astăzi unul din elementele centrale ale ordinii internaţionale.

Prin importanţa şi gradul lor de generalitate, drepturile omului se referă la fiinţele umane, oriunde s-ar afla acestea, indiferent de vârstă, rasă, religie.Iar inviolabilitatea drepturilor, abordarea acestora într-o manieră globală, se referă la toate categoriile de drepturi, de libertăţi şi persoane, de obligaţii pe care statele lumii le-au asumat, în acest sens. Dar recunoaşterea caracterului global al problematicii drepturilor omului nu anulează particularităţile regionale ale acestora, care au condus la conceptul de regionalizare a drepturilor omului. Este un concept care pentru început a fost primit cu reticenţă de către Naţiunile Unite. Exista teama, suspiciunea, că mişcarea pentru drepturile omului ar avea de suferit prin fragmentarea acesteia şi că universalitatea de care vorbeam mai sus ar fi pusă sub semnul incertitudinii.

În timp, însă, mai ales după adoptarea în 1966 a celor două Pacte, ONU a devenit mai tolerantă, mai receptivă, chiar faţă de ideea regionalizării drepturilor omului. Printr-o Rezoluţie adoptată în 1977, ONU recomanda statelor membre să încheie unele documente regionale pentru promovarea şi protecţia drepturilor omului. Desigur, aceste documente au ca fundament juridic reglementările universale care au fost detaliate şi adoptate la condiţiile specifice ale regiunii respective.

Deşi promovarea drepturilor omului a fost una dintre motivaţiile esenţiale ale procesului de integrare iar respectarea acestora , atât în relaţiile sale interne cât şi externe , a fost prioritară, Uniunii i-a lipsit un instrument propriu şi o politică bine conturată, coerentă, în acest domeniu.

Deci,un pas important în integrarea drepturilor omului şi principiilor democratice în politica Uniunii Europene a fost realizat prin intrarea în vigoare a Tratatului Uniunii Europene ( Maastricht 1993) .Tratatul consideră că unul dintre obiectivele politicii externe comune şi de securitate ale Uniunii Europene este dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi regulilor dreptului şi respectului pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale.

Tratatul de la Amsterdam ( intrat în vigoare la 1 mai 1999 )marchează un alt pas important în integrarea drepturilor omului în fundamentul juridic al Uniunii Europene. Tratatul menţionat inserează o nouă dispoziţie ( art.6 ) în Tratatul Uniunii Europene, care reafirmă principiul potrivit căruia Uniunea Europeană „este fondată pe principiile libertăţii ,democraţiei, respectului pentru drepturile omului şi libertăţilor fundamentale, regulilor dreptului ”, principii care sunt comune statelor membre.

A urmat, apoi, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care a fost elaborată de către un organism nou (original) denumit Convenţie.Carta a fost proclamată de către Consiliul European la Summit-ul de la Nisa din 7 dec. 2000. Acest document a dobândit forţă juridică obligatorie prin semnarea sa la 12 dec. 2007 şi încorporarea în Tratatul de la Lisabona ( 13 dec. 2007 ).

Fisiere in arhiva (1):

  • Sistemul de protectie a drepturilor omului in plan european si international.docx

Bibliografie

Apostolache Mihaela Adina şi Apostolache Mihai Cristian, Deontologia Funcţionarului Public, Editura Universitară, Bucureşti, 2014;
Albescu Oana, Tratatul de la Lisabona, Editura CA Publishing, Cluj-Napoca, 2012;
Balahur D., Protectia drepturilor copilului ca principiu al asistentei sociale, Bucuresti, Editura All Beck, 2001;
Balahur Doina, Protectia europeana a drepturilor omului, Iasi, Univ. Al.I.Cuza, 2006;
Buergenthal Thomasşi Weber Renate, Dreptul internaţional al drepturilor omului, Editura All,1995.
Carnat, T., Mijloace de reactionare a ombudsmanului in cazul incalcarii drepturilor omului, Bucuresti, Revista Nationala de drept nr. 11, 2002;
Dean Spielman, Human Rights in the european and international contexts, Oxford, University Press;
Demetrescu Constantin , Drept instituţional european, Bucureşti,Editura Olimp, 1999;
Diaconu Nicoleta, Sistemul instituţional al Uniunii Europene, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2001;
Diaconu Nicoleta şi Purdă Nicolae, Protecția juridică a drepturilor omului, Editura Unversul Juridic, București, 2007;
Filipescu P. Ion, Fuerea Augustin, Drept instituţional comunitar european, Ediţia a IV- a, Bucureşti, 1999, Editura Actami, p. 167
Flore Pop, Tratatul de la Lisabona, Editura CA Publishing, Cluj-Napoca, 2012;
Groza Anamaria, Uniunea Europeană. Drept instituţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008;
Huntington S. P., Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, București, 1998;
Keon, L., Constitutional Law of the European Union, Blackstone Press, 1999;
Klaauwj van der, European Union, Netherlands quarterli of Human Rights, No. 15, 1997;
Moca Gheorghe, Drept internațional public, UNEX-AZ, Universitatea Română de Științe și Arte, București, 1992, vol. 1;
Moroianu -Zlătescu Irina, Drept instituţional european, Bucureşti, Editura Olimp, 1999;
Năstase Adrian, Drepturile omului, religie a sfârșitului de secol, Institutul Român pentru Drepturile Omului, București, 1992;
Năstase Adrian, Drepturile omului, religie a sfârşitului de secol, Bucureşti, IRDO, 1992;
Popescu, Corneliu-Liviu, Proiecţia internaţională a drepturilor omului - surse, institutii, proceduri, Editura AU Beck, Bucureşti, 2000;
Purdă Nicolae, Protecția drepturilor omului-mecanisme interne și internaționale, Editura Limina Lex, București, 2001;
Philip C., La Constitution européenne, Paris, 2004;
Robertson A, Merrills J. G., Human Rights in the World, Oxford, Clarendon Press, 1994;
Selejan - Guţan Bianca, Protecţia europeană a drepturilor omului, Bucureşti, Editura All Beck;
Vasak Karel, Redacteur General, Les dimensions internationals des droits de l’homme. Manuel destine a l’enseignement des droits de l’homme dans les universities, Unesco, Paris, 1978;
Voicu Marin, Protecţia europeană a drepturilor omului - teorie şi jurisprudenţă, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2002;
Voican Mădălina, Curţi internaţionale de justiţie, Bucureşti, Editura All Beck, 2000.
Zlatescu Moroianu şi Victor Dan, Protecţia juridică a drepturilor omului, I.R.D.O., Bucureşti, 1996.
*
* *
Cetăţeanul European, Cetăţenia Europeană, http://www.scritub.com/stiinta/drept/CETEANUL-EUROPEAN-CETENIA-EURO17452116.php;
Centrul de informare Europe Direct Craiova, http://europedirect.mpe.ro/main.php?actCommand=home&actEvent=info;
Conţinutul Declaraţiei, http://www.inm-lex.ro/arhiva/fisiere/pag_34/det_415/1385.doc;
Consideraţii generale cu privire la sistemul de protecţie al drepturilor omului, http://www.referatele.com/referate/marketing/online1/CONSIDERATII-GENERALE-CU-PRIVIRE-LA-SISTEMUL-DE-PROTECTIE-AL-DREPTURILOR-OMULUI-referatele-com.php;

Alte informatii

„Sisteme de protecţie a drepturilor omului în plan european şi internaţional” doreşte să prezinte noţiuni ale drepturilor omului, instituţii şi organisme europene dar şi rolul acestora.