Comportarea unor soiuri noi de piersic în condițiile zonei din București

INTRODUCERE

În ultimii 10 ani s-au efectuat cercetări internaționale asupra piersicului, ce au dus la obținerea unor rezultate promițătoare în ceea ce privește prevenirea și combaterea principalelor boli și dăunatori ai specie, creare de noi soiuri și portaltoi, cu rezistență genetică la factorii de stres, epoci diferite de maturare ale fructelor și destinații variate ale acestora, noi tehnologii de cultură care asigură producții mari și constante an de an.

Piersicile fac obiectul unei intense activităţi de export, ele constituind o sursă importantă de venituri pentru ţările cultivatoare, care livrează cantităţi mari ţărilor din centrul şi nordul Europei unde cultura piersicului se practică pe suprafeţe foarte restrânse sau nu reuşeşte din cauza factorilor climatici limitativi.

Cererea mare pentru piersici se datorează însușirilor calitative și tehnologice: finețea pulpei, aroma specifică, conținutul bogat în zahăr, aciditate și alte substanțe utile organismului.

Trei factori se intersectează în ceea ce priveşte producţia de piersici, iar impactul lor variază ca importanţă la nivel local, naţional şi internaţional. Aceşti factori sunt: biologic, managerial şi economic.

Piersicul poate creşte oriunde, când cerinţele biologice îi sunt îndeplinite, adică este adaptat climatic şi edafic la zona geografică respectivă. El poate fi cultivat cu mult succes când capacităţile biologice, manageriale şi folosirea unor metode perfecţionate de cultură converg la obţinerea unor livezi cu o producţie eficientă.

Piersicii pot fi cultivaţi cu succes şi cu profit maxim când cei trei factori menţionaţi sunt legaţi de cerere, distribuţie, preţ, şi politică guvernamentală şi când totul se sincronizează într-un sistem eficient de producţie de piaţă.

Factorul economic, este poate cel mai subtil dintre cei trei, deoarece el este cel mai greu de anticipat şi cel mai variabil. Interacţiunea acestor factori decide expansiunea speciilor şi schimbă producţia de fructe în lume.

CAPITOLUL I

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND BIOLOGIA ŞI ECOLOGIA PIERSICULUI

Originea piersicului este China, iar în prezent se cultivă pe toate continentele aflate între 50 de grade latitudine nordică și 35-49 grade latitudine sudică, el însoțind aproape peste tot cultura de viță de vie.

În total piersicile sunt cultivate în peste 70 de ţări de pe toate continentele. Pe parcursul ultimilor 10 ani, producţia mondială s-a majorat cu 53%, atingând nivelul de 18,3 milioane tone. Primii patru producători – China, Italia, SUA şi Spania deţin peste 60% din totalul suprafeţelor cultivate şi circa 70% din producţia globală de piersici şi nectarine. Creşterea volumului a fost datorată în special Chinei (+150% timp de 10 ani), pe când producerea în restul lumii a crescut cu doar 15%.

Piersicul deține locul al treilea (după măr și prun) pe plan mondial sub aspect economic, între speciile pomicole cu frunze căzătoare.

Prin sortimentul foarte variat, se pot produce şi consuma fructe proaspete o perioadă lungă de timp, de la sfârşitul lunii iunie, la sfârşitul lunii octombrie, asigurând atât piaţa cât şi fabricile de conserve.

În România, cultura piersicului este relativ recentă, acest fapt datorându-se compoziției chimice complexe, și a producției care poate fi obținută cu puțin efort. Piersicul s-a adaptat condițiilor climatice existente în țara noastră, deși iarna suferă din cauza gerului, totuși el poate asigura producții constante și mari, timp de 10-15 ani.

În țara noastră se cultivă peste 5,9 milioane piersici pe o suprafata de 11 000 ha.

Piersicul este o specie îndrăgită de populație, mai ales în Dobrogea și în partea de sud a țării, unde și condițiile climatice sunt propice. Astfel, această specie se bucură de o atenție mare din partea cercetării.

Din punct de vedere al suprafeţei, în ultimii 20 de ani, sectorul pomicol a fost într-un

declin constant, cu consecinţe negative nu doar asupra dezvoltării economice a mediului rural, ci şi asupra calităţii vieţii comunităţilor din zonele pomicole tradiţionale şi asupra contribuţiei acestui sector la protejarea mediului.